Nikolaus Hermine (1889-1980). Conducătoare a editurii Krafft & Drotleff până la 1928, președintă a Societății Femeilor Evanghelice din Reghin (1927-1944), și a Uniunii femeil
or germane din Transilvania (1938-1944). S-a născut la Sibiu, pe 7 mai 1889. A fost fiica editorului Karl Wilhelm Krafft din Sibiu și nepoată a episcopului Friedrich Müller, a crescut într-o veche familie săsească, ce a păstrat cultura și tradițiile strămoșești. După absolvirea școlii a lucrat la editura tatălui său, până ce în anul 1911 s-a căsătorit cu Dr. Reinhold Horvath din Brașov. Din căsătorie s-a născut o fată. Când tatăl i s-a îmbolnăvit, Hermine a preluat tipografia de familie, întemeiată deja la 1825. Firma Krafft & Drotleff a fost cea mai importantă tipografie și editură de limbă germană din Europa de sud-est. După mai mulți ani de activitate tipografică, Hermine Krafft s-a căsătorit cu decanul și protopopul reghinean Heinrich Nikolaus. Ca preoteasă și președintă a comitetului cercual de femei s-a ocupat de un nou domeniu de activitate; preotul Nikolaus aducea cu el trei copii în familie, iar Hermine a devenit o mamă bună pentru cei patru copii. La Reghin, s-a ocupat în cadrul Societății de Binefacere a femeilor, care exista de la 1862, de îngrijirea orfanilor și a copiilor aflați în suferință, s-a ocupat de educarea profesională a tinerelor fete, ca educatoare, asistente medicale, moașe, la lucru manual. În cadrul ședințelor săptămânale ale acestei societăți, a cerut participarea femeilor în costum național. A inițiat prezentarea de referate științifice cu tematică etnografică, invitând în acest sens la Reghin pe binecunoscuta etnografă Luise Treiber-Netoliczka din Brașov. S-au revitalizat vechi obiceiuri, precum „Văzutul miresei“ la Batoș, „Lucrul cununii“ din Dedrad, pictarea de ouă de Paște, mai ales la Petelea. La Reghin a organizat cursuri de alăptare a copiilor mici și de educație sanitară. A adunat scutece, a colectat daruri de Crăciun pentru copiii orfani. Pentru a procura bani în vederea schimbării băncilor din biserică, care nu aveau spătar, a vândut unul dintre pianele care aparțineau Societății de Femei. A procurat un dric și a confecționat pânze mortuare. După ce Ardealul de nord a devenit parte a Ungariei la 1940, comunitățile săsești din nordul Transilvaniei s-au separat de cele din sud; au fost organizate la Reghin o școală pedagogică provizorie și o școală pentru educatoare. De cazarea elevilor s-a ocupat societatea de femei, în frunte cu preoteasa Hermine Nikolaus. În septembrie 1944, familia Nikolaus a trebuit să plece înspre Germania și Austria, împreună cu grupul etnic german din Nordul Transilvaniei. În Austria, a fost cofondatoare a Asociației Feminine din Viena, a fost prima referentă pentru femei a Landmannschaft-ului săsesc din acea țară. După împlinirea vârstei de 90 de ani și-a urmat copiii la Salzburg, unde a decedat la 1 aprilie 1980. A fost depusă în cimitirul Purkersdorf din Viena.
Bibl: Scola Ortrun, Schiel Annemarie: Siebenbürgisch-Sächsische Frauengestalten. Ihr Leben und Wirken, München, 1990, p. 61-63; Dorin-Ioan Rus: L’engagement social et caritatif des femmes en Transylvanie entre 1862 et 1944. Étude de cas : la ville de Reghin. In: Zeitschrift für Balkanologie, Nr. 159, 2023, p.
Sursa foto: Scola Ortrun, Schiel Annemarie: Siebenbürgisch-Sächsische Frauengestalten. Ihr Leben und Wirken, München, 1990, p. 61.