Keintzel-Schön, Friedrich (1904-1971, preot, lingvist), s-a născut la 31 august 1904 în Cluj, ca fiu la ofițerului k.u.k. Fritz Schön, care mai târziu ajunge funcționar la Reghinul-Săsesc, și al Friedei, născută Adleff, fiica maistrului pielar Josef Adleff din Reghin. După moartea timpurie a mamei sale, el a fost adoptat de sora aceseia Charlotte Keintzel, născută Adleff și de soțul acesteia, mecanicul Samuel Engelhardt Keintzel. După absolvirea gimnaziului inferior din Reghin a urmat gimnaziul superior Bischof Teutsch din Sighișoara, unde a trecut examenul de bacalaureat în anul 1923. Între 1923 și 1927 a studiat teologia și filosofia (cu disciplinele germană, franceză și română) la universitățile din Cluj, Viena, Marburg, Königsberg, încheind cu un curs de limba franceză la Dijon. În acești ani, începând cu anii de studii de la Reghin și până la cei petrecuți la Viena, leagă o strânsă prietenie cu Helmut Czoppelt. Între 1927 și 1929 a fost suplinitor la gimnaziul inferior evanghelic din Reghin, apoi și-a satisfăcut timp de doi ani serviciul militar la infanterie, fiind lăsat la vatră în februarie 1931 cu gradul de locotenent. Din septembrie 1932 până în 1933 a fost suplinitor la colegiul maghiar reformat Bethlen din Aiud. Între 1936 și 1939 a fost profesor suplinitor la gimnaziul evanghelic Bischof Teutsch din Sighișoara, iar din 1936 până în 1948 preot la Felmer (BV). În 1944 s-a căsătorit cu Dora Eisner (1914-1978), din căsătoria lor născându-se două fete și un băiat. Între ianuarie 1945 și septembrie 1946 a fost deportat în Rusia sovietică. În 1948 a fost profesor la treapta superioară a școlii elementare cu predare în limba germană din Ticușu Vechi (BV). La 4 iulie 1970 a obținut titlul de doctor cu o dizertație despre numele de familie săsești din Transilvania, la universitatea din București. A murit la 9 iulie 1971 la spitalul din Tg.Mureș și a fost înmormântat la cimitirul din Tecușul vechi. A publicat 81 de lucrări cu caracter științific, din care cea mai importanta este Die siebenbürgisch-süchsischen Familiennamen, în „Studia Transylvanica”, vol 3 (1976). De asemenea, foarte importante sunt studiile lui referitoare la toponimia si istoria Reghinului (R.N.Ziegenwald in Sächsisch-Regen, in Korrespondenzblatt, vol.52 din 1929; Ortsname Regen und Reen, in Siebenbürgische Vierteljahresschrift, 57/1934; Der Kampf bei der Reener Miereschbrücke, Weihnachten 1601, in Siebenbürgische Vierteljahresschrift, 57/1934; Deutschblütige Rumänen und Ungarn in der Umgebung von Sächsisch-Reen, în Siebenbürgische Vierteljahresschrift, 58/1935; DieZerstörung Sächsisch-Regens im November 1848, în Siebenbürgische Vierteljahresschrift, 59/1936; Die Abenteuer des Reener Tischlers Samuel Elsen, in Klingsor, 13/1936). În afară de acestea, el a publicat numeroase studii de etnografie săsească, filologie, heraldică. Este menționat în lexiconul sașilor transilvăneni din 1993 (Lexikon der Siebenbürger Sachsen).
Bibl. Joseph Trausch, Fr. Schuller, Hermann Adolf Hienz, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen:K-L,p. 32.