KEINTZEL, Johann Oskar (1883-1946,colonel).Născut la 18 decembrie 1883 în Reghinul-Săsesc, evanghelic C.A., fiu al lui Johann Keintzel şi al Theresei născută Brandt. După absolvirea şcolii elementare şi a gimnaziului inferior în oraşul natal, a frecventat şcoala de cadeţi de infanterie din Sibiu, de unde este recrutat la 18 august 1904 ca şi cadet adjunct de ofiţer la regimentul de infanterie cezaro-crăiesc nr. 64 şi la 1 mai 1906 este promovat locotenent.
De la 1 mai 1912 până la 23 aprilie 1915 este locotenent major şi comandant de convoi al batailonului 3, în regimentul I ungar Ritter von Auffenberg nr. 64, stat major Orăştie. De atunci până la 5 februarie 1916 comandant al companiei a 11-a.
La 1 iulie 1915 promovat căpitan şi comandant de companie. De la 20 august 1916 până la 8 august 1917 comandant de companie al batailonului 3 P.S. în regimentul de infanterie nr. 64 Orăştie şi este rănit. De la 20 martie 1918 până la 30 noiembrie 1918 căpitan la comandamentul detaşamentului militar din Viena.
În primul război mondiala stat în fruntea batailonului 3 din regimentul de infanterie nr. 64 de la 1 august 1914 până la 15 februarie 1916 şi de la 31 august 1916 până la 18 iulie 1917 a participat la luptele din Serbia. Între 1 august 1914 şi la 24 mai 1915, participă la campania sârbo-muntenegreană la Malaca-Molitore-Jagolnia-Ostrita. Din 25 mai 1915 până în 15 februarie 1916 pe frontul de la Isonzo: Dalique-Podgora-Jagora-Propoto. Din 1 septembrie 1916 până în 21 noiembrie 1916 este staţionare în Tirol. Din 25 noiembrie 1916 până în 1 iunie 1917 din nou pe frontul Isonzo: St. Catamiro-Nachortin-Daun-Görz-Doberdo. Din 1 iunie 1917 până în 8 iulie 1917 pe frontul din Galiţia: Kiezona lângă Stanislaus; aici este rănit.
Distincţii austro-ungare: Crucea militară a jubileumului; Medalia amintirii războiului din 1916/18.
Din 20 noiembrie 1918 până la 17 februarie 1919 fiind ofiţerul cu cel mai înalt rang, devine comandant al Gărzii Naţionale Săseşti din Reghin, având misiunea păstrării liniştei şi ordinii.
La 18 februarie 1919 trecut în Armata Regală Română, la regimentul de infanterie nr. 84 şi preluat cu grad de căpitan. Până la 24 septembrie 1919 comandant de batalion şi adjutant de regiment. În acelaşi an, la 16 octombrie 1919, este avansat maior, în armata regală română, cu rang de maior cu vechimea din 1 septembrie 1917. La 30 mai 1920 este mutat la regimentul de infanterie nr. 55. La 5 iulie 1922 transferat la Regimentul de infanterie nr. 99/100 şi promovat locotenent colonel la 23 mai 1923. La 1 august 1923, ca urmare a dizolvării regimentului de infanterie nr. 99/100, mutat la regimentul de infanterie nr. 84. La 21 iulie 1927 depune jurământul pentru regele Mihai I şi pentru regenţii acestuia încă minor. La 1 aprilie 1930 este mutat la regimentul de infanterie nr. 28. La 1 octombrie 1930 se află la regimentul de infanterie nr. 35. La 10 octombrie 1930 este promovat colonel. La 10 octombrie 1931 mutat la Regimentul de infanterie nr. 16. Din 21 septembrie până la 2 octombrie 1931 participă la pregătiri de perfecționare.
Distincţii românești: pe timp de pace, Coroana României, gradul 4; Steaua României clasa a V-a, cu grad de cavaler.
Starea civilă: căsătorit cu Erna născută Scheint la 17 septembrie 1919, domiciliu în Bistriţa. O fiică, Eva Thea, născută la 21 septembrie 1926.
KEINTZEL a participat la primul război mondial în cadrul Regimentul de infanterie nr. 64, garnizoana Bistriţa. În cele din urmă s-a aflat ca şi comandant de regiment în garnizoana Piatra Neamţ la Regimentul de infanterie nr. 16 „Mareşal Pilsudski“. Pilsudski a vizitat regimentul de două ori, şi când muri, în 1935, KEINTZEL a luat parte cu o delegaţie la procesiunile de înmormântare ca şef al regimentului. După întoarcerea din Varşovia a fost primit de către regele Carol al II-lea în audienţă pentru raportare.
Pensionat în 1936, a trăit în Bistriţa până la evacuarea sa şi a familiei sale (nu se cunoaşte din ce motive) la Köthen în Polonia (sud-vest de Varşovia), unde a fost şicanat la început de către polonezi. Şicanele s-au încheiat brusc, când polonezii au aflat că KEINTZEL a fost ultimul comandant al regimentului regal românesc Pilsudzki.
Casa părintească a lui KEINTZEL era în Hochgrabengasse (actualmente Terasei).
Bibl: Dorin-Ioan Rus, Sub semnul lui Marte. Militarii Reghinului, Ed. „Accent“ Cluj-Napoca, 2007, p.478-479.