Der Hystoriker Silviu Dragomir über das Werk von Gustav Roesler

Virgil PANĂ

Dorin-Ioan RUS

Reghinul cultural, vol V, 2000, Reghin, p.289-295

Colonizarea norduliu Transilvaniei, inclusiv a zonei Reghinului, a dat naştere, de-a lungul timpului, la numeroase controverse de specialitate. Stabilirea saşilor în acest areal geografic nu se cunoaşte cu certitudine nici în zilele nostre. Gustav Roesler, o personalitate marcantă a germanilor din Reghin, alături de alţi istorici din secolul al XIX-lea şi din prima parte a secolului al XX-lea , consideră că acest eveniment s-a petrecut în secolul al XI-lea. În lucrarea sa Geschichte von Sächsisch-Regen (Reen) und ihrer sächsischen Umgebung bis zum Aussterben der Arpaden, publicată postum, în 1968, sub forma unui studiu substanţial, prezintă pe întinderea a şapte capitole: informaţii privind aşezarea geografică a oraşului şi zonei şi fazele dezvoltării localităţii; pre- şi protoistoria ţinutului până la cucerirea ungară; documentul de atestare din 1228; liniile de prisăci şi cetăţile de graniţă; colonizarea germană a ţinutului Reghinului; organizarea bisericească; situaţia juridică înainte şi după invazia mongolă din 1241-1242, până la stingerea dinastiei arpadiene. Autorul exclude colonizarea acestor ţinuturi pe vremea lui Ştefan I, dar o susţine pentru perioadele de domnie a lui Ladislau cel Sfânt (1077-1095) şi Coloman Cărturarul (1095-1116), apelând din abundenţă la toponiomie. Argumentul toponimic afost susţinut mai târziu şi de Ernst Wagner, care afirmă că, în această zonă, au fost construite prisăci în timpul cuceririi maghiare, care purtau nume româneşti, maghiare, slave şi germane. Dar, întrucât numărul maghiarilor şi al secuilor era destul de mic, după părerea autorului amintit, cei doi regi înainte pomeniţi, au chemat germani din Ungaria şi Austria pentru a coloniza aceste zone.

Cercetările mai noi privind colonizarea germană în estul Europei şi, îndeosebi, în Transilvania nu confirmă teza lui Roesler în integralitatea ei. Ele dovedesc că acesta a interpretat greşit sursele documentare, ajungând la concluzia eronată a colonizării nordului Transilvaniei şi a depresiunii Reghinului în prima jumătate a secolului al XI-lea. La fel şi cei care i-au urmat şi care afirmau că saşii din zona Reghinului ar proveni din împrejurimile oraşului Regensburg, bazându-se pe asemănarea de nume dintre cele două localităţi, cât şi pe elementele dialecticale. Într-o lucrarea foarte recentă, dr. Paul Niedermaier infirmă teza Regen–Regensburg demonstrând că localitatea Regun exista deja înaintea colonizării săseşti care a debutat abia după invazia mongolă.

Meritul lui Gustav Roesler este acela de a fi elaborat un amplu studiu istoric despre ţinutul Reghinului, de la cucerirea maghiară până la ultimul reprezentant arpadian pe tronul Ungariei (1301), în condiţiile în care nu existau izvoare documentare până la 1228. De altfel, însuşi autorul recunoştea neajunsurile şi limitele lucrării sale, motivate de precaritatea surselor primare (arhiva oraşului Reghin a ars la 1848, iar la cele de la Cluj, Târgu-Mureş, Turda, Bistriţa şi Budapesta nu a mai avut acces), sperând ca cercetările ulterioare asupra acestei zone şă-i corecteze erorile şi să stabilească adevărul.

Lucrarea la car eface referire istoricul Silviu Dragomir, în manuscrisul originar, descoperit de noi în arhivele de la Deva (vezi Anexa), nu poate fi alta decât cea amintită, însă sub titlul pe care l-a dat însuşi istoricul român, sau sub care chiar Roesler să fi publicat capitolul 5 al amplei sal elucrări (care poartă chiar titlul amintit de Silviu Dragomir), într-o revistă fără prea mare importanţă ştiinţifică. În felul acesta se explică de ce acest posibil articol nu apare în bibliografia autorului, inclusă de Hermann Hienz în valoroasa sa lucrare.

Manuscrisul lui Silviu Dragomir care, după investigaţiile noasrte, nu a fost publicat în ţară, nu poartă nici o dată, dar, după grafia şi ortografi atextului, cât şi după unele consideraţii pe care le face istoricul român privind bibliografia folosită de autor, considerăm că a fost elaborat, în mod sigur, după anul 1952. În acest caz, opinăm că manuscrisul poate fi, fie o prezentare sau o recenzie a lucrării lui Gustav Roesler, pe care Silviu Dragomir nu a mai apucat să o publice, fie o posibilă referinţă cerută de prestigioasa editură germană, necesară pentru publicarea studiului.

ANEXA 1

„Lucrarea lui Gustav Rösler despre „Colonizarea germană a ţinutului din jurul Reghinului”, scrisă în limba germană (Die deutsche Besiedlung der Landschaft um Sächsisch Regen), studiază un capitol interesant din istoria poporului săsesc din Transilvania. Izolat de restul coloniilor săseşti, grupul aşezat între Someş şi Mureş, cu centrul în Reghin îşi are, sub raport istoric, problemele sale particulare. Dialectul vorbit de saşii de aici, cu evidente inflienţe bavareze, îi deosebeşte întrucâtva de ceilalţi conaţionali care au adus cu ei graiul german de lângă Rin şi Mosela. Ei au venit mai cutând din patria de origine şi s-au amestecat aici mai târziu cu alt val de imigranţi, mult mai numeroşi, decât coloniştii dintâi. Cercetările lingvistice ale învăţaţilor saşi din ultima jumătate de secol au dat argumente puternice în favorul acestei susţineri, pe care Gustav Rösler caută să o sprijine în studiul de faţă cu documentaţia istorică necesară.

Autorul, cunoscut prin câteva studii privitoare la începuturile saşilor din Transilvania, aparţine vechii generaţii a istoriografiei săseşti. Literatura bogată ce o întrebuinţează dovedeşte că în îndelungata sa îndeletnicire ştiinţifică a reuşit să aprofundeze problemele istorice ale poporului său.