Sursa: Arhiva Reener Ländchen, Colecția Szabó Mihai, 15 file, descrierea imprejurimilor Reghinului, probabil pentru un eveniment de comunicări, anul 1979-1986. Scan OCR
”Tur de orizont
Dacă privești de sus, de la marginea Pădurii Rotunde, zona binecuvântată de natură ce se întinde în față, vezi un peisaj bogat armonios parcă ar fi fost făcut cu dalta de un mare maestru al naturii.
E un peisaj minunat. Bucurându-ți privirea de la stânga din partea nordică spre sud iest vezi un cîmp întins până la pădure am o ceară rezervație naturală care are copaci de circa 700 de ani.
În fundal îți fură privirea Valea Gurghiului și în primul rând Dealul Raku ții oare e artificial cu vestigii arheologice fortăreață dacă apoi Romană cetate regală vizitată de regi și împărați reședință voievodală într-un timp posesie a lui Iancu de Hunedoara și a mai multor principii ai Transilvaniei. Și acum se văd ruinele cetății Raku ții distrusă de Lobonț în anul 1708. Paralel cu vin Gurghiu mergea drumul roman care urca până în munții Gurghiului unde ursul lupul cerbul și vulturul sunt la ei acasă.
În stânga este satul Jabenița cândva foarte bogată cu sare exploatată și de romani. În același timp îți fură privirea dealurile Ideciu lui Dealul cu și ea Dealul cu vârf ambele cu urme de vestigii arheologice de construcții daco-romane. Mai spre nord-est de aluniș vezi dealul la spate unde de asemenea se găsesc urme romane. Privind spre Deda unde se deschide defileul Mureșului, te izbești un timp cu ochii asupra minunatului platou înalt Scaunul Domnului iar în depărtare vezi lanțul munților Călimani cu pădurile întunecate, greu de pătruns, care au marcat ca și munții Gurghiului, limesul nord estic al Daciei romane.
Cine vine dinspre Târgu Mureș observă priveliștea, combinația trecutului cu ziua de azi cu prezentul orașului istoric și cartierele noi în care pulsează o viață mult visată de oameni acestor meleaguri.
Terasa diluvială pe care este situat orașul, coboară la rău în pante domoale care devin pe alocuri mai abrupte. Dealul tinde spre vest spre a se pierde în pășuni.
Pe vârful dealului cu ”orașul amabil” cum îl denumea istoricul G.D. Teutsch, se află semănând cu o pălărie de moț, Pădurea Rotundă plantată în bună parte în secolul al 18-lea.[…]” Autorul, probabil Szabo Mihai.