RÖSLER, Emil (1882-1964, maior). Născut la 13 ianuarie 1882 în Reghinul-Săsesc, domiciliat la Graz, evanghelic C.A., fiul unui maistrului funar Daniel Rösler, a absolvit patru clase gimnaziale şi din 1897 până în 1901 şcoala de cadeţi de infanterie din Sibiu cu rezultate foarte bune. La 18 august 1901 a fost recrutat ca adjunct de ofiţer cadet în Regimentul de infanterie unguresc nr. 43 stat major Weißkirch şi avansat locotenent la 1 noiembrie 1902. La 1 mai 1909 este locotenent major. La 1 august 1914 devine căpitan.
La începutul primului război mondial, în 1914, şi până în luna octombrie a aceluiaşi an, RÖSLER a fost comandant de companie şi de batalion în regimentul său pe frontul sârbesc. După o rănire ce s-a petrecut la 19 octombrie 1914, efectuând diferite servicii în diferite locaţii, căpitanul RÖSLER a fost repartizat la 25 aprilie 1916 ca adjutant la comandamentul trupelor motorizate cezaro-crăieşti din Viena.
Din iulie până în septembrie 1917 a frecventat cursul de informare auto din Horn şi la 23 octombrie 1917 a fost numit comandant al coloanelor auto grele. După o scurtă întrebuinţare ca şi comandant al grupei auto nr. 31 (armata a 6-a) în ianuarie 1918, RÖSLER a devenit referent auto la comandamentul trupelor aeriene din Viena, funcţie în care a rămas până la sfârşitul războiului. El a fost în regimentul unguresc de infanterie Ruprecht, Prinz von Bayern nr.43 stat major Fehertemplom.
A decedat la Graz în decembrie 1964.
Casa părintească era pe strada Abafajagasse (Apalinei). Avea încă 8 fraţi, dintre care 2 fete. A fost frate al lui Gustav RÖSLER rectorul de mai târziu al şcolii.
Decoraţii: Crucea militară a Jubileumului.
Lit: Dorin-Ioan Rus, Sub semnul lui Marte. Militarii Reghinului, Ed. „Accent“ Cluj-Napoca, 2007, p. 498-499.