DOINA COMŞA şi DORIN-IOAN RUS
Acta Musei Porolisenssis, vol XXIV, 2002, Zalău, p. 235-240
Mediaşul a fost unul dintre cele mai importante centre meşteşugăreşti şi comerciale ale Transilvaniei medievale şi moderne.
În colecţia Muzeului Municipal din Mediaş se găseşte un număr de 15 lăzi de breaslă, din care publicăm doar 6, care prezintă un interes deosebit, fiind dotate cu inscripţii şi/sau simboluri de breaslă.
1. Prima dintre aceste lăzi aparţine breslei rotarilor (fig.1), fiind confecţionată din lemn de brad, vopsită în negru, având în interiorul capacului o inscripţie în limba germană, atestând anul (1852) şi numele staroştilor şi ai maiştrilor, în alfabet gotic (Fraktur), cu vopsea roşie pe lemnul originar. În stânga sus este înscris cu vopsea roşie, numele P.W. Tisch, iar în dreapta jos, în dreapta balamalei, pe două registre, And.Kloos, în alfabet latin. Sub inscripţia „Anno 1852” apar pe două coloane numele maiştrilor breslei: Georg Salmann, Johan Dresler, Ot. Vehm, Mi. Noth, Ja. Litschel, Mich. Richter, Au. Cloos, die altschaft (comitetul bătrânilor, cu iniţială mică); în coloana a doua, And. Botcher, M. Sit, G.H., M.Sa, J.Stu, Fr.Ma., S.M,. J.Ha., A.Da.
Pe capacul în formă de trunchi de piramidă se găseşte un ornament floral, în centrul acestuia. Pe faţeta principală se găsesc însemnele breslei: în chenarul din dreapta oroată, iar în cel din stânga o bardă ce încrucişează un fierăstrău de rotar.
În interiorul lăzii se mai găseşte un sertar de lemn de brad. pe cele două laturi se află mânere de prindere, din metal, de formă ovală, de culoare neagră.
Are următoarele dimensiuni: L=55 cm, l=32 cm, h=32 cm. Piesa nu prezintă deteriorări.
Breasla rotarilor a existat în mod sigur la 1490. În 1540 Magistratul din Mediaş confirmă statutele breslei. Din 1490 fac parte din uniunea interurbană a rotarilor, iar la 1732 îşi reînnoiesc statutele.
2. Lada breslei măcelarilor (fig.2), din secolul al XVIII-lea,de culoare neagră. Pe cele două laturi se află mânere de formă ovală, vopsite în negru. pe capacul interior două linii de lemn de brad, aşezate vertical, formează trei registre în care este redată inscripţia în limba germană cu caractere gotice. În primul registru: Von der Altschaft / M.Hr.Mich. Schüller / nos.Senator.med. / M.hr.dan Kirfscher /Senator [de la Comitetul Bătrânilor / maistru Dl. Michael Schüller senator în Mediaş / maistru Dl. Daniel Hirscher/ Senator]. În al doilea registru: Hr.Simon Wachsman/Zechmeister /Hr.Johannes Cloß / Senior [Dl.Simon Wachsman/ Maisrtu de breaslă / Dl. Johannes Cloß/ Senior]. În al treilea registru: Hr.Joh.Schüller /jung Zechm /Hr.Joseph Fronius / Schaum: [Dl.Johannes Schüller/maistru tânăr de breaslă/Dl.Joseph Fronius/Maistru supraveghetor]
Pe faţeta principală apar însemnele breslei: în dreapta, un cap de bour de culoare galbenă înscris într-un cerc verde cu chenar galben; în stânga, un satâr şi un cuţit galben, ambele aşezate oblic, vârful cuţitului fiind îndreptat înspre mânerul satârului care loveşte într-o carne. Ambele unelte sunt încadrate într-un cerc verde cu chenar galben.
În interiorul lăzii, pe partea superioară dreaptă se mai găseşte un sertar din lemn de brad. piesa se păstrează în condiţii bune. L=68 cm, l=33 cm, h=33 cm.
Prima menţiune a măcelarilor datează din 1460 când Laurencio Carnefice (măcelarul) participă la o hotărnicie între satele Valea Viilor şi Motiş. Breasla măcelarilor constituia probabil încă la sfârşitul secolului al XV-lea una din cele mai importante bresle din oraş. Ea plătea cele mai mari impozite dintre toate breslele, între 9-10 Fl.anual faţă de 2-6 Fl. cât plăteau în medie celelalte bresle. Măcelarii apar în registrul de socoteli al oraşului la 1501.
3. Lada breslei brutarilor (fig.3), din secolul al XIX-lea, este confecţionată din lemn de brad. Are mânerul din metal, de culoare neagră, aşezat pe capac. Pe faţeta principală se găsesc sculptate patru ornamente florale aşezate în cel patru colţuri. În interirul chenarului sculptat se găseşte o uneală de brutărie, dispusă orizontal, de o parte şi cealaltă a încuietorii; sub ea se găsesc trei butoni sculptaţi, iar în mijloc se găseşte un covrig, toate trei sugerând produse ale brutarilor. Pe capacul sculptat se formează un chenar dreptunghiular. La cele patru colţuri de pe capac sunt sculptate flori de crin, cu vârfurile spre interior. Pe cele două laturi ale chenarului, la mijloc, doi trandafiri, unul în faţa celuilalt. Nu se cunoaşte dacă în interior posedă vreun desen sau vreo inscripţie, deoarece încuietoarea lăzii este blocată.
L=53 cm, l=31 cm, h=26 cm.
Nu cunoaştem anul înfiinţării breslei, dar ştim că şi reînnoiesc statutele la 1764.
4. Lada breslei funarilor din 1769 (fig.4), este confecţionată din lemn de esenţă tare, având cutie interioară din lemn de brad în dreapta sus, mânere de metal pe laterale, capac în formă de trunchi de piramidă. În interior se află o inscripţie în limba germană, scrisă cu caracter gotic, cu vopsea albă pe fond cărămiziu: Veranstaltet durch /Herrn /Steph Schwartz u. Mich: Binder/ beide Herrn Zunftmeister wie:/auch Sim:Theil.Martin Wellmann/ Samtl:Mitglieder einer Ehrsamen Seiler Altschaft / 1769 DE.3.JA. [organizată de domnii /Stephan Schwatz şi Michael Binder / ambii domni maiştrii de breaslă ca / şi Simon Theil, Martin Wellmann / toţi membrii ai unui cinstit Comitet al Bătrânilor din breasla funarilor / 1769 ziua 3 ianuarie].
Pe faţeta principală se găsesc sculptate două chenare, fără vero ornamentaţie în interiorul lor, iar între ele o încuietoare din metal încadrată în însemnul breslei.
Meşteşugul funăritului trebuie să fi avut o tradiţie îndelungată la mediaş deoarece funarii aveau în întreţinere şi pază uneul din turnurile „Castelului”. Funarii medieşeni făceau parte şi din uniunea breslaşă interurbană a meşterilor funari. Ei apar în registrul de socoteli al oraşului începând cu 1509, dar cu regularitate abia din 1557. Produsele funarilor din Mediaş aveau căutare şi în alte locuri. Astfel, la 17 februarie 1520 episcopia din Alba Iulia plăteşte lui Petru Ketherwerew din Mediaş pentru făcut fir de plasă 11,87 Fl, pentru 22 coţi de funie 1,75 Fl. La 1753 îşi reînnoiesc statutele. La 1764 se află în conflict cu funarii sighişoreni, cei din Mediaş plângându-se Universităţii că nu pot să cumpere cânepă din zona Rupea, Sighişoara, Cincu Mare.
5. Lada breslei pielarilor (fig.5), din lemn de esenţă tare, aparţine secolului al XVIII-lea, după cum rezultă din inscripţie. Are faţetele deteriorate şi pictură pe interiorul capacului. În interior, pe partea dreaptă sus are un sertar din lemn moale. Pe interiorul capacului, pe un fond albastru deschis, se află inscripţia ce redă cu vopsea neagră numele maiştrilor şi anul: Petrus Morschen / Andreas Drotlof / Martinus Hiitsch / Anno 1770. Pictura reprezintă un vas de lemn, probabil cuibăr, în formă de trunchi de con, de culoare galbenă, cu baza mare sus, simbol al pielarilor. Capacul este fixat pe peretele lăzii prin două balamale de cositor în forme vegetale. De asemenea, încuietoarea de pe faţeta principală este ornamentată.
Dimensiuni: L=67 cm, l=35 cm, h=28,5 cm. Piesa prezintă deteriorări.
O dovadă indirectă despre existenţa breslei pielarilor/cizmarilor din Mediaş este un document din 15 mai 1455. Este vorba de confirmarea de către regele Ladislau a regulilor breslei cizmarilor din Sibiu şi a tuturor celorlalte bresle care se bucură de dreptul sibian. Or, în 1471 aflăm că cizmarii medieşeni se bucurau de acest drept. În plus, ştim despre pielarii şi cizmarii din Mediaş că îşi desfăşurau activitatea pe baza aceloraşi reguli ca şi confraţii lor din Sibiu (1457). În consecinţă putem spune că la 1455 a existat şi la Mediaş o breaslă a cizmarilor. La 1471 pielarii şi cizmarii îşi redactează statutele. Tot atunci, Matei Corvin interzice cizmarilor şi pielarilor străini să vândă piele şi încălţăminte la Mediaş, cu excepţia iarmaroacelor. O altă dovadă indirectă cu privire la dezvoltarea cizmăritului la Mediaş găsim în Registrul Frăţiei Sf. Ioan a calfelor de Cizmari din Sibiu. În anul 1484 făceau parte din această Frăţietate 31 calfe din Mediaş, ceea ce înseamnă că numărul meşterilor cizmari putea fi cam tot atât de mare. Pielarii din Mediaş se menţin în tot secolul al XVI-lea ca o grupare profesională apreciabilă ca importanţă economică, după cum rezultă din registrul de impozite al oraşului, în care pielarii sunt trecuţi ani de-a rândul cu contribuţia anuală de 3 Fl.
6. Lada berslei tăbăcarilor (fig.6) de secol XVIII, dup cum rezultă din stilul picturii de pe interiorul capacului, este o ladă ce are redată în pictură, pe fond negru, doi lei afrontaţi, iar în bandă, sub stemă, pe fond alb, inscripţia în limba germană, cu vopsea neagră: Samuel Ansel junster Zunftmeister [Samuel Ansel, cel mai tânăr (?) maistru]. În dreapta sus, se distinge cu greutate înscrisul Im Jahr [în anul], probabil că a aparţinut unei mai vechi inscripţii, peste care s-a aşternut noua pictură. Lada este din lemn de esenţă tare, vopsit în negru. De asemenea, partea superioară a picturii este ştearsă, ceea ce face imposibilă citirea inscripţiei din banda ce se află deasupra însemnului.
Pe un fond albastru închis este redat simbolul breslei tăbăcarilor medieşeni din secolul al XVIII-lea: un scut italian timbrat cu o coroană de culoare roşie susţinut de doi lei afrontaţi de culoare galbenă. în câmpul scutului sunt redate pe fond albastru închis unelte specifice tăbăcarilor: vas de lemn de culoare maron şi cuţite de culoare verde închis. Cozile leilor, precum şi membrele inferioare şi coama leului din stânga sunt colorate cu maron, la fel ca şi unele porţiuni din marginile din stânga ale scutului. În câmpul central apare o piele ce atârnă deasupra vasului. Cei doi lei tenanţi susţin scutul cu câte o eşarfă de culoare roşu închis.
În interiorul lăzii se mai găseşte un sertar, aşezat în dreapta sus. Mânerele lăzii se află pe laterale, încuietoarea găsindu-se pe faţeta principală. Capacul este în formă de trunchi de piramidă. Este deteriorată, posedă doar trei picioare, al patrulea fiind pierdut.
Dimensiuni: L=62 cm, l=37 cm, h=44 cm.
La 1471, tăbăcarii din Mediaş obţin un privilegiu din partea lui Matei Corvin, potrivit căruia li se asigura desfăşurarea procesului de producţie în condiţii avantajoase. Ei apar în registrul de socoteli al oraşului la 1559.
Cele şase piese de breaslă prezentate constituie o interesantă sursă de informare cu privire la istoria berslelor din Mediaş. Deşi s-au păstrat 15 piese, doar şase dintre ele au prezentat un interes deosebit datorită elementelor istorice, de artă şi heraldice pe care le oferă. Unele dintre ele, aflate în depozitele muzeului medieşan, n-au putut fi deschise până în prezent.
Fiind cunoscute sub diferite denumiri, de pixis, Büchse, Truhe, cehpensely, lăzile de breaslă erau confecţionate din lemn, având în general forme paralelipipedice.
Majoritatea breslelor aveau obiceiul de a-şi înscrie numele conducătorilor pe capacul interior. Breslele erau conduse de doi staroşti, dintre care cel bătrân avea sarcina de a păstra lada. Aceasta nu se putea deschide decât cu două chei diferite care se aflau la fiecare din cei doi staroşti. Adunarea începea prin deschiderea lăzii de breaslă în faţa căreia se desfăşurau apoi toate discuţiile cum ar fi: primirea de noi ucenici, convorbiri între calfe şi meşteri, examinarea capodoperelor calfelor care trebuiau să le aducă acestora titlul de meşter. Cu acest prilej se citeau statutele şi privilegiile breslei, se verifiacu registrele şi fondurile băneşti care se aflau în ladă.
Această deschidere a lăzii ne duce cu gândul la dublul simbolism al acesteia: aici erau depuse comorile materiale şi spirituale, apoi deschiderea putea fi echivalată cu o revelaţie. Punerea actelor în ladă poate fi echivalată cu actul punerii tablelor Legii în Chivotul Legământului, iar deschiderea este manifestarea divină, ce nu poate fi dezvluită în mod nesocotit. Ea poate fi deschisă deci doar de cel care deţine puterea în mod legal.
Sumele de bani aflate în ladă proveneau din contribuţiile fiecărui membru la fondul comun al breslei, iar evidenţa tuturor operaţiilor era ţinută de secretarul breslei, care primea din ladă, drept recompensă, o sumă de bani.