Schuller Georg (1714-1781, preot evanghelic).Schuller (Schullerus) Georgius s-a născut la 7 iunie 1714 la Reghinul Săsesc. A studiat între 1729 şi 1731 la Tg-Mureş, din 21 ianuarie 1732 până în 1735 la Gimnaziul din Sibiu (potrivit matricolelor gimnaziului), din 1735 rector în Reghin, din 1737 la Universitatea Tübingen, Regna Transsylvanus, din 1741 preot în Württenberg, din 1741 rector în Reghin; din 8 aprilie 1743 predicator în Reghin, din aprilie 1749 preot la Ideciu de sus, din octombrie 1751 preot în Reghin, din 2 iulie 1761 demisionează ca sindicus, din 31 martie 1763 senior al capitlului, la 17 mai 1771 decan al capitlului Reghin, din 13 mai 1774, după moartea lui J. Adleff, preot la Petelea şi din nou decan; la 3 iunie 1776 demisionează din funcţia de decan. Moare la 18 septembrie 1781 în Reghinul Săsesc. La 19 septembrie 1781 este înmormântat în biserica evanghelică din Reghinul Săsesc. Soţia sa, Esther, a decedat la 22 ianuarie 1811 în Reghin, în vârstă de 89 ani. Schuller s-a distins atât prin educaţia vastă, cât şi prin experienţă şi pioşenie. Reghinenii l-au numit Pavel al lor. S-a preocupat de refacerea clădirilor bisericii, școlii, casei parohiale, distruse de incendiul de la 19 septembrie 1708. Biserica, lambrisată în această perioadă, îşi obţine abia în anii 1777 şi 1778 actuala boltă şi în locul transeptului nordic şubrezit apare construcţia nouă, mai puţin potrivită ca stil, a „galeriei înalte de trei etaje”. În acelaşi timp cu renovarea bisericii se construieşte la 1778 clădirea aflată lângă casa parohială, în partea de nord-est a vechiului zid de incintă, spaţiu în care îşi aveau locuinţele rectorul, conrectorul şi clopotarul. Cu expunerea orgii cu 20 de registre, vechea biserică era redată cetăţenilor, spre marea lor bucurie. La 19 septembrie 1770 a sunat pentru prima oară noua orgă, deşi incomplet terminată, şi opt zile mai târziu, la 26 septembrie, odată cu sfinţirea bisericii, este sfinţită şi aceasta.
Bibl: Helmut Czoppelt, Cronica orașului Reghinul Săsesc 1100-1944,Reghin, Ed. Regsan, 2021, p. 162-164, Ernst Philippi, Wiegand Weltmeer, Sächsisch-Regen. Die Stadt am Berge, Bochum, 1991, 229-231.