Reissenberger Wolfgang (1914-1989, medic, scriitor). Născut la Mediaș, 10 octombrie 1914,a copilărit la Reghin. După absolvirea școlii în Reghin, a urmat liceul St. Ludwig Roth din Mediaș, apoi medicina la Graz, unde a cunoscut pe Gertraut Rintelen, cu care s-a căsătorit. S-a stabilit în Austria înainte de emigrarea din 1944. Medic în Graz din 1959, s-a aflat în conducerea asociaţiei saşilor ardeleni din Steiermark. În volumul autobiografic Das verlorene Paradies. Erinnerungen an eine siebenbărgische Jugenddescrie viața socială și relațiile interetnice din Transilvania interbelică. Orașul Reghin este descris în diferite episoade ale biografiei sale, fiind este redată pe scurt întemeierea germană a localității, apariția meșteșugurilor și fondarea școlii germane cu 300 de ani înainte de cea românească. Micul oraș al copilăriei sale număra aproximativ 14000 de locuitori, el fiind populat de germani (centrul și străzile adiacente), maghiari (mai ales în Reghin-Sat și spre Suseni), evrei (în centru), români și țigani (situați mai ales la periferii, ei locuiau în colibe de lut). Pe culoarul Mureșului era practicat plutăritul, lemnul fiind transoportat spre Ungaria, Austria, chiar Italia, Turcia, Bulgaria, uneori Asia și Africa. În centrul orașului se desfășurau târgurile săptămânale, în care erau aduse produse agricole și meșteșugărești și erau organizate bâlciuri unde se distrau copiii înainte de a pleca la înot pe Mureș în verile toride. La marginea de sus a pieței erau aduși urși care dansau într-un țarc, spre deliciul târgoveților. Alături de vânzătorii de textile, obiecte de olărit și de vase de lemn, se așezau ghicitorii cu cărțile și biletele lor de noroc. În fața casei părintești a autorului se afla târgul de păsări (Hühnemuerk). În apropierea casei, birtașii se arată satisfăcuți de vânzările de spirtoase de peste zi. Autorul descrie apoi liniștea de după închiderea târgului, cu porumbeii care se adună pentru a ciuguli grăunțele rămase și cu curățitorii care-și duc treaba. În trecerea anilor, autorul constată dispariția caselor, viilor, a ”villei Hannchen” și a altor locuri dragi, odată cu dispariția prietenilor copilăriei. Nu este trecută cu vederea nici vechea școală, pe care Reissenberger o regăsește pustie la revenirea la locurile natale; redă ascunzătorile școlii, unde consumau pe ascuns dulciuri, și mai târziu țigarete. Autorul este cuprins de nostalgia locurilor natale, a anilor copilăriei. Sunt redate povestiri de dragoste din Reghin și împrejurimi, amănunte despre personaitățile politice de pe valea Mureșului, concediul său medical de la Davos, care l-a determinat să urmeze studiul medicinei. A decedat pe 22 iunie 1989 la Graz.
Bibl: Dorin-Ioan Rus, Contribuţii la cunoaşterea emigraţiei saşilor reghineni între anii 1944-1964, Ed. „Accent“ Cluj-Napoca, 2005, p. 168-169.Hans Zikeli: In Memoriam. Medizinalrat Dr. Wolfgang Reisenberger. In: Siebenbürgische Zeitung, 31. Juli 1989, p. 10
Sursa foto: Wolfgang Reissenberger, Das verlorene Paradies. Erinnerungen an eine siebenbărgische Jugend, Graz-Stuttgart, 1989.