Plesch Erhard („Buba”,1910-1977, avocat, om politic) născut la Reghinul Săsesc la 7 aprilie 1910. A urmat cursurile primare la Reghin, apoi cele liceale la Sighisoara si cele universitare la Facultatea de drept din Cluj. Dupa o scurta perioada in care a lucrat ca avocat la Reghin, a intrat in cariera politica la Sibiu, de unde a fost deportat in URSS, la incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Întors din deportarea sovietică, s-a aşezat în Germania, la München, unde a lucrat la biroul de personal al unei mari întreprinderi, moment în care a început colaborarea cu Herwart Scheiner în „Verband der Deutschen in Rumänien” în vederea ajutorării refugiaţilor saşi, ca şi a emigraţiei române, fiind în legătură cu trimisul României la Berlin de pe vremea regimului Antonescu, Ion Gheorghe. Apoi a activat ca funcţionar la oficiul pentru primirea refugiaţilor germani din România, la München;a fost ales în 1955 ca al 2-lea deputat federal în Germania, din partea saşilor transilvăneni. În 1958 a fost ales la Mannheim preşedinte al Landsmannschaft-ului, căruia „i-a dat o nouă formă de organizare acţionând decisiv pentru emigrarea germanilor din România” (W. Bruckner).În 1960, Plesch Buba a fost chemat în consiliul pentru problemele refugiaţilor în guvernul Bavariei, pentru 3 ani, de către ministrul de stat Stain Walter. Dotat cu o energie şi o capacitate de muncă ieşite din comun, a fost una dintre cele mai importante personalităţi ale saşilor din perioada postbelică, acţionând în permanenţă pentru binele poporului său răspândit în Europa şi în America. A acţionat de asemenea pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre R.F.Germania şi România, scop pentru care a întreprins o vizită în Transilvania şi la Bucureşti în 1973, pentru a se întâlni cu reprezentanţi ai autorităţilor culturale şi politice române, ca şi cu cei ai bisericii evanghelice. Întreaga lui activitate în Germania în această funcţie a fost impregnată de dorinţa ridicării bunăstării saşilor emigraţi şi a ridicării conştiinţei de sine a acestora. Cel mai mare gând al vieţii lui a fost „ideea necesităţii existenţiale a comunităţii saşilor de peste graniţe şi continente”.
Bibl: W.Bruckner, „Zwei Pfeilen unserer Gemeinschaft. Erhard Plesch und Robert Gassner wären im April 85 Jahre alt geworden“ In Siebenbürgische Zeitung, din 15 iunie 1995; W. Bonfert, „Beispielhaft engagiert in allen sächsischen Fragen“ In Siebenbürgische Zeitungdin 7 martie 2002, p. 1;Dorin-Ioan Rus, Contribuţii la cunoaşterea emigraţiei saşilor reghineni între anii 1944-1964, Ed. „Accent“ Cluj-Napoca, 2005, 166-168.
Sursa foto: Siebenbürgische Zeitung, din 15 aprilie 1975.