KOSCH, Hogo (1877-1967, colonel). Născut la 26 septembrie 1877 în Reghinul-Săsesc. După absolvirea şcolii elementare şi a gimnaziului inferior în oraşul natal, ajunge la şcoala cezaro-crăiască de cadeţi de infanterie din Sibiu. La 1 august 1898 este repartizat regimentului de infanterie nr. 35 cu sediul în Pilsen. Numit la Praga ca adjunct cadet de ofiţer. La 11 ianuarie 1897 este promovat locotenent la Pilsen. La 1 noiembrie 1901 devine locotenent major. La 1 noiembrie 1911 ajunge căpitan şi este mutat la regimentul de infanterie nr. 51 din Târgu-Mureş. La izbucnirea războiului în 1914, este adjutant de regiment pe frontul din Galiţia până în anul 1916. Din noiembrie 1916 până în mai 1917 este detaşat ca profesor la şcoala de infanterie pentru comandanţi de companie al armatei de est germane, de care aparţinea corpul III transilvan. La 1 august 1917 este promovat maior. Din 1917 până în decembrie 1918 este comandant de batalion la regimentul austriac de infanterie 51 (a rămas la denumirea de regiment de infanterie cezaro-crăiesc nr. 51) cu care este transferat pe frontul italian, participând la bătăliile a 11-a şi a 12-a de la Isonzo. Până la sfârşitul războiului, este pe frontul de sud în portul Cataro.
Decoraţii austro-ungare: Signum laudis ; Medalia de bronz a meritului militar cu bandă roşie; Medalia de bronz a Jubileumului pentru forţe armate; Crucea militară a Jubileumului; Medalia de merit, din bronz („signum laudis“);Medalia de merit, din argint (cu cătăramă) de două ori;Ordinul coroanei, clasa a III-a, din fier; Crucea de fier, clasa a II-a.
În iulie 1919 intră în armata regală română. Din iulie 1919 până la 1 mai 1920 este maior şi comandant de batalion în regimentul de infanterie nr. 39. De la 1 august 1921 până la 1 decembrie 1922 este colonel şi comandant în regimentul de infanterie nr. 39.La 1 decembrie 1922 este pensionat la cerere.
Decoraţii românești: Steaua română în grad de ofiţer.
KOSCH s-a căsătorit la 17 mai 1921 cu Luise Wagner în Reghinul-Săsesc. Căsătorie fără copii. A decedat la 10 mai 1967 în Gundelsheim/Neckar, Schloß Horneck – Siebenbürgernheim, în vârstă de 90 de ani. Urna a fost dusă la Reghin şi depusă în cavoul familiei.
Bibl: Dorin-Ioan Rus, Sub semnul lui Marte. Militarii Reghinului, Ed. „Accent“ Cluj-Napoca, 2007, p. 484-485.