CSORDACSICS, Franz (1882-1967,General). S-a născut la 30 august 1882 în Reghinul-Săsesc. Romano-catolic, fiul arhitectului Franz Csordacsics. După absolvirea şcolii din Reghin şi a Şcolii de Cadeţi de Infanterie din Sibiu între 1897 şi 1901, este ales la 18 august 1901 ca adjunct cadet de ofiţer şi încorporat la regimentul de infanterie cezaro-crăiesc nr. 36 din Josefstadt (Boemia). La 1 noiembrie 1902 este promovat locotenent. La 1 mai 1903 este transferat la regimentul de infanterie cezaro-crăiesc nr. 101 din Albeştii Bistriţei. La 1 mai 1909 promovat locotenent major la Viena.
Serviciul pe timp de pace: serviciu de trupă, adjutant de batalion şi de regiment, ca şi referent pentru mobilizare. La 1 august 1914 este promovat căpitan. Serviciul pe timp de război l-a efectuat în Galiţia, ca adjutant de regiment, comandant de batalion, şi în mod de suplinire, serviciu în statul major general. La 30 octombrie 1915 a fost repartizat la regimentului de infanterie k.u.k. nr. 51 ca şi comandant de batalion; participă la asaltul armatei de est germane în Slonine (Polonia). Alte sectoare de front: frontul italian, bătăliile a 11-a şi a 12-a de la Isonzo; Galiţia de est; în 1918 până la sfârşitul războiului în împrejurimile localităţii Boche di Cattaro (Badua); Montenegro.
Decoraţii austro-ungare: Ordinul regal prusac Roter Adler clasa a IV-a; Crucea meritului militar clasa a III-a cu spade; Signum laudisde argint; Signum laudisde bronz; Crucea de fier clasa a II-a; Crucea Karl; Signum laudisnou din bronz cu cataramă de argint;
La 5 februarie 1920 trece în Armata Regală Română. Devine căpitan în regimentul de infanterie nr 100 pe frontul de pe Tisa, apoi în garnizoana Bistriţa. La 20 decembrie 1920 este transferat la regimentul de infanterie nr 26, pe Nistru, din 1 mai 1921 în garnizoana Craiova. La 1 aprilie 1922 transferat la şcoala de vânători a Armatei Regale Române din Sfântu-Gheorghe. Acolo este promovat maior la 1 martie. La 1 octombrie 1928 promovat locotenent-colonel şi comandant al şcolii de vânători ai armatei, la centrul de formare al ofiţerilor de infanterie din Sfântu-Gheorghe. A publicat diverse articole în „FoaiaArmatei Române”.
La 30 noiembrie 1935 demisionează voluntar. La 27 februarie 1939 este numit colonel în rezervă. La 12 septembrie 1939 este chemat comandant la regimentul de infanterie nr 14 din Roman (BC). La 20 noiembrie 1939 este dezarmat. La 15 iulie 1940 este mobilizat la centrul de formare al ofiţerilor din Sfântu-Gheorghe. La 1 septembrie 1940 este demobilizat, după arbitrajul de la Viena.
Decoraţii românești: Crucea de război românească; “Coroana României”; “Steaua României”, ambele în grad de cavaler.
A construit o casă în Sfântu-Gheorghe. Căsătorit din 1916 cu Klara (născută Katzer). Căsătoria a fost lipsită de copii. La 1 septembrie 1944 s-a refugiat în vest. La 20 noiembrie 1944 s-a stabilit în Atzbach, nord de Schwanenstadt, apoi în căminul din Schwanenstadt. Acolo moare Klara la 22 martie 1967, şi Franz la 6 ianuarie 1978.
Lit: Dorin-Ioan Rus, Sub semnul lui Marte. Militarii Reghinului, Ed. „Accent“ Cluj-Napoca, 2007, p. 452-453.
S
ursa foto:D.-I. Rus, Sub semnul lui Marte. Militarii Reghinului, Ed. „Accent“ Cluj-Napoca, 2007, p. 452.