Dorin-Ioan RUS
Reghinul Cultural, vol. VI, Reghin, 2002, p. 65-75
Cronica familiei Elsen, intitulată Familienbuch und Hauschronik des Herrn Samuel Elsen, Tischlermeister (und Turner) in Sächsisch-Regen cuprinde perioada anilor 1704-1853, fiind scrisă de mai mulţi membri ai acesteia. Exemplarul original a avut o copie ce s-a aflat în posesia profesorului Hellwig, de la care a ajuns la Helmut Czoppelt. Acesta, în decursul imensei sale activităţi de colectare de informasţii privind istoria oraşului Reghin, a reuşit să facă o transcriere a manuscrisului pe patru coli dactilografiate în format A3. Noul manuscris se găseşte în Siebenbürgische Bibliothek / Archiv, Nachlaß Helmut Czoppelt, Sächsisch-Regen, Band 8, A VIII 169, A2244.
Fiind scrisă la persoana I-a singular, cronica lasă impresia la prima lectură că ar fi redactată de un singur autor. Cel care o deschide, la anul 1704, este străbunicul lui Samuel Elsen, Andreas Kraus, ducând-o până la anul 1740. De la 1741 este continuată de către Samuel Dienesch, bunicul lui Samuel Elsen şi socrul lui Stepanus Elsen, tatăl lui Samuel Elsen, până în jurul anului 1769. De la acea dată se pare că Stephanus Elsen preia sarcina consemnării evenimentelor familiei, oprindu-se în mod sigur la anul 1794. De la 1805 până la 1853 evenimentele sunt notate de Samuel Elsen, cu ultimul an menţionat încheind-use cronica familiei Elsen.
Informaţiile sau însemnările aflate între paranteze rotunde aparţin profesorului Wilhelm Hellwig, cele în paranteze drepte fiind completări ale porţiunilor lipsă din text şi aparţin subsemnatului, ca şi notele explicative de la sfârşit.
Cronica lui Samuel Elsen are o importanţă deosebită pentru istoria oraşului Reghin, deoarece relatează unele evenimente din perioada premergătoare marelui incendiu din noiembrie 1848.
Este singurul care menţionează vizita împăratului Iosif al II-lea la Reghin, oferindu-ne informaţii interesante privind atitudinea celor din oraş privind arderea edictelor imperiale de către maghiari. Aceste informaţii oferă lămuriri privind istoria politică a Reghinului.
Elsen ne oferă date importante privind istoria sanitară (relatarea a două epidemii de holeră, cele din 1831 şi din 1836), istoria economică (despre activitatea de plutărit pe Mureş), istoria bisericii evanghelice (având înrudiri cu unii membri ai consiliului parohial al acestei bisericii) din Reghin, Batoş şi Dedrad şi, binenţeles, pentru genealogie. Interesante sunt şi relatările privind incendiile din Reghinul-Săsesc şi Ideciul de Sus, precum şi evoluţiile climaterice, consemnând anii în care s-au petrecut fenomene neobişnuite: secetă, inundaţii etc. Consemnarea precipitaţiilor masive din anul 1843, când pârâul Rozelor şi-a ieşit din matcă, torentul luând casele şi coteţele de porci, pare a fi o exagerare. Dar, având în vedere faptul că materialele de construcţie din acea vreme erau foarte fragilei, deci o locuinţă uşor de distrus de intemperii, relaterea poate fi verosimilă. Consemnările sale referitoare la meteorologie sunt totuşi importante pentru istoria economică, ajutând la constituirea unui studiu privind istoricul viticulturii în această regiune în secolul al XIX-lea.
Nu trebuie trecut cu vederea faptul că Elsen consemnează mişcarea lui Tudor Vladimirescu de la 1821, pe care însă o localizează greşit, în Moldova. Vedem deci în maistrul tâmplar Samuel Elsen un om interesat de desfăşurarea evenimentelor internaţionale, al căror răsunet s-a auzit şi în această zonă geografică.
Publicăm în traducere din limba germană textul acestei cronici.
CRONICA DE FAMILIE ŞI CARTEA DE CASĂ A DOMNULUI SAMUEL ELSEN, MAISTRU TÂMPLAR (ŞI SUFLĂTOR) ÎN Reghinul-Săsesc
Această cărticică este dedicată amintirii răposatului meu bunic Andreas Kraus născut la Mediaş; el a fost tatăl mamei mele.
Această cărticică este dedicată răposatului meu străbunic, care a fost preot la Petelea; el se numea Samuel Dienesch.
Anul 1704, pe 18 Aprilie, a venit Tarazkay şi Gaspar Pal cu vreo mie de unguri, care se numeau curuţi şi au vrut să ocupe oraşul cu infanterie la poarta Forkesch, dar au fost respinşi de către cetăţeniii.
Anul 1705 au venit curuţii în Vinerea Mare şi au asediat oraşul şi în seara de paşti au început să bombardeze oraşul; până către Sfântul Ioan oraşul al fost predat în acord cu brutalitateiii.
Anul 1731, pe 2 decembrie, am venit de la Mediaş la Reghin, unde am şi rămas.
Anul 1736, pe 18 decembrie, m-am căsătorit cu virtuoasa fecioară Catharina Dienesch.
Anul 1738, pe 8 iulie, s-a născut un fiu, Andreas. Naşi Martinus Bredt şi Marten Katzendorffer.
Anul 1737, pe 16 noiembrie, ne-am aşezat în această casă, să dea Domnul să putem îmbătrâni sănătoşi.
Anul 1740, pe 15 noiembrie, seara între 6 şi 7 s-a stins în mod jalnic socrul meu, într-un incendiu întâmplător.
Anul 1741, pe 28 ianuarie, domnul cumnat ia locul răposatului tată.
Anul 1759, pe 28 noiembrie, cei doi copii ai mei se căsătoresc: mai întâi Andreas, cu Anna, fiica cinstitului cetăţean Johannes Köller, a doua Sophia, cu Samuel Kayser, fiul lui Michael Kayser. Domnul să-i fericească cu multe binecuvântări.
Anul 1762, pe 13 ianuarie, moare soacra mea.
Anul 1765, pe 15 decembrie, marele Dumnezeu a luat-o pe mama mea din această obositoare lume la vârsta de 85 de ani şi a dus-o în împărăţia Sa.
Anul 1767, pe 15 iunie, m-am aşezat în casa mea schimbată, Preaînaltul să dea binecuvântarea de bucurie şi sănătate, ca să ne putem ajunge bătrâneţile în toată frica de Dumnezeu şi să ne putem umple de vrerea miloasă a Domnului.
Anul 1768, pe 3 februarie, fiica mea Susana se căsătoreşte cu cinstitul calfă Samuel Boltizar.
Anul 1768, pe 20 februarie domnul diacon Vagneriv trece în funcţia de predicator; în ziua următoare de după Sfântul Matthias, îşi face predica de salut.
Anul 1768, pe 19 februarie, de ziua Susanei, când toţi copiii erau adunaţi la mine, după cină, Andreas ne părăseşte şi se lasă recrutat şi s-a dus singur în noapte şi în ziua următoare se înscrie în regimentul Gyulai.
Anul 1769, pe 16 aprilie contesa Teleki a fost înmormântată în capelă.
Anul 1772, sunt desfiinţate sfintele sărbători. Prima convertire a lui Paul.
Anul 1773, pe 11 iunie, a poposit împăratul roman Joseph al II-lea în casa domnului dr. Schuller şi cină, când veni de la Sibiu; dar veni la noi şi călători spre Polonia; eu însumi i-am înmânat un memoriu.
Anul 1779, pe 19 septembrie a cântat pentru prima dată noua orgă; totuşi, n-a fost cu totul gata, dar la 20 septembrie este inaugurată biserica renovată şi orgav.
Anul 1780, am trăit un an destul de slab, fără struguri, astfel că cei mai mulţi au dus acasă agrişe într-o batistă sau într-un coş. Cucuruzul nu s-a copt nici pe jumătate. Usturoiul a fost foarte rar, astfel că a fost importat din Moldova.
Anul 1781, pe 9 martie, m-a mâhnit foarte tare Dumnezeu şi mi-a luat comoara vieţii de lângă mine.
Anul 1781, pe 18 septembrie a decedat dl. Georgius Schuller, preot local şi [a fost] îngropat pe 19 septembrie sub amvon în biserică.
Anul 1785, pe 1 noiembrie, a venit dl. preot Daniel Wachner din Dedrad şi pe 6 şi-a făcut predica de salut.
Anul 1788, pe 8 august, trece în marş prinţul Franz, fratele împăratuluivi.
Anul 1790, a fost un an foarte uscat, că vitele pe [secetă] au trebuit să bea apă în sat, căci ele n-au primit apă pe câmp.
Anul 1790, ungurii au ars scrierile imperialevii, căci ei au spus că acum este “Magyar Világ”viii.
(Aici se găseşte următoarea notiţă marginală, care nu provine de la Elsen, deoarece este scrisă într-un alt stil: “În Cluj au fost arse în public măsurătorile din întreaga ţară făcute sub împăratul Johannix (doar Reghinul-Săsesc le-a menţinut); focul a fost aţâţat de către călău, dar maghiarii strigau: Ni hogy a Német soikra!x Contabilul Joseph Koller a povestit aceasta lui Johann Fromm; funcţionarilor germani le-au fost tăiate la Cluj hainele lungi. Koller însuşi a scăpat cu greutate).
Anul 1785, de Sfântul Daniel s-a născut [fiul] meu Samuel Elsen.
Anul 1794, cu ajutorul şi asistenţa lui Dumnezeu am pus să construiască casa.
Stephanus Elsen
Anul 1805, 4 noiembrie, eu, Samuel Elsen, cu ajutorul şi asistenţa lui Dumnezeu mi-am primit soţia, pe nume Ester Göldnerin.
1807 a fost un an de foamete. S-a ţinut al doilea păscut şi s-a băgat de seamă la fructele costisitoare de cereale şi porumbxi.
Anul 1809, pe 23 decembrie, au intrat insurgenţii din comitatul Hunedoara. În acel an eu eram cetăţean şi am avut mult necaz cu ei.
* Adăugire. Anul 1785, pe 9 noiembrie este îngropat răposatul preot de aici dr. Paul Bogner.
Anul 1810, pe 1 noiembrie am avut arenda vinului şi am numărat arenda vinului în 1221 fl. bonuri de bancă. [Au fost] arendatori Samuel Göldner senior şi junior şi Samuel Elsen.
Anul 1813, a fost un an nefericit pentru mine; am fost furat şi am pierdut plutele, că iar ca-[…]xii
Anul 1813 pe 8 martie, a căzut seara o zăpadă mare; a fulgerat de trei ori şi a tunat foarte tare şi a nins şi era o zăpadă până la genunchi.
Anul 1814, pe 13 mai a fost o zăpadă mare; pomii erau în cea mai frumoasă floare şi n-au păţit nimic, dar viilor nu le-a făcut nimic.
Anul 1815, pe 3 ianuarie, la 4 zile după soţia sa, a fost îngropat preotul Samuel Fritsch.
Anul 1815, pe 7 februarie, este adus ca preot Andreas Zirner, din Batoş, la Reghinul-Săsesc pe un mare noroi şi l-au adus pe cal cu muzică turcească, şi erau 12 muzicanţi; eu eram primul suflător.
Anul 1815, pe 14 februarie, Johann Orendi predică la instalarea domnului Schwarz, care veni din Dedrad la Batoş. Tocmai în ziua în care cumnatul Orendi trebuia să predice, iubita sa se afla în dureri de moarte în pat şi totuşi el predică; iar lauda Domnului i-a făcut bine; îi era foarte rău Sophiei Göldnerin.
În anul 1815, pe 24 sau 25 februarie, au fost alegeri în Dedrad. Dl. cumnat Orendi a avut cele mai multe voturi şi a avut 33 de voturi mai mult decât dl. Fritsch. I s-au interzis cheile; se făcu o anchetă; n-a fost nici unul de ambele părţi. La anchetă au fost dl episcop Neugeboren şi doi preoţi: dl Graeser şi cel maghiar trei –[…]xiii
Pe 19 martie s-a mai votat odată; Daniel Theil, predicator la Petelea, a avut cel mai multe voturi; Joseph Benjamin Helwig a devenit totuşi preot; prima dată n-a participat la alegeri şi a doua oară a fost preot în satul Dedrad, deci dintr-un târg în sat; se poate (?) că n-a fost chiar o avansare frumoasă.
Anul 1817, pe 3 iunie, am călătorit la Arad cu 9 încărcături sau 45 de sferturi de plută (?) şi pe 21 iunie am fost acasă şi am adus un profit de 4500 de florini pe care i-am împărţit în mod egal cu dl. senator Fromm şi Samuel Goldner.
Anul 1817, pe 27 august împăratul Franz a colindat prin Bistriţa şi prin întreaga ţară. Primarul nostru, dl Samuel Hellwig şi Johannes Ekkard şi Johannes Brekner oratorul i-au dus o petiţie la Sibiu.
Anul 1817, pe 28 decembrie, a fost sărbătorită reforma. Au fost Samuel A. Zirner preot şi Johannes Feyl (este o greşeală şi trebuie să se numească Johann Theil) bătrân predicator şi Samuel Fritsch tânăr predicator; a fost o ceremonie frumoasă. Eu Samuel Elsen eram prim suflător şi am prezentat muzică frumoasă. Cine are noroc, peste o sută de ani va fi serbată iar.
Anul 1821, pe 29 iunie, muri tatăl meu, Stephan Elsen.
Anul 1821, s-a făcut mare revoluţie în Moldova şi Ypsilanti şi Todor au fost conducători; turcii i-au împrăştiat pe greci. Mulţi au fugit spre Rusia, cei mai mulţi; şi în Braşov şi Sibiu s-au retras mulţi şi în târgurile noastre s-au oprit mulţi; trebuie să se fi petrecut groaznic cu turcii, arşi, jefuiţi.
Anul 1822, pe 23 ianuarie, este arsă deasupra cârciuma târgului prin neglijenţa nobililor, căci au folosit spaţiul de sus; spaţiul de jos l-au avut în arendă cu Samuel Göldner senior şi junior şi Georg Krigsherr şi Samuel Elsen.
Anul 1822, pe 14 martie, a fost recrutată întreaga regiune.
Anul 1824, pe 18 noiembrie, cumnatul meu Johannes Orendi a fost instalat ca preot în Dedrad.
Anul 1825, pe 7 martie, a izbucnit incendiul în Ideciul de Sus de la un ţigan când a ars cărbuni şi au ars cam 50 de case; biserica şi casa parohială le-au rămas la marele incendiu, datorită Atotputerniciei lui Dumnezeu, neatinse de foc.
Anul 1825, pe 12 februarie, este sărbătorită ziua de naştere a împăratului Franz şi în acelaşi timp dl Samuel Wilhelm Wagner a fost instalat ca primar.
Anul 1830, pe 29 iulie, a izbucnit focul la Samuel Schwab şi a ars la Georg Schwab, Johann Burger, la Daniel Schwab şopronul, acoperişul pe-o parte (?), lui Boltizar casa şi lui Hameridner grajdul; un incendiu groaznic.
Anul 1831, a bântuit printre oameni o epidemie, care a purtat numele de gastro-enterită acută sau cholera morbus. În târgul nostru a domnit în octombrie, unde într-o zi erau până la 4 cadavre.
Anul 1831 a fost construită noua şcoală de fete. Michael Schobel era tânăr presbiter şi era foarte serviabil şi a oferit pentru construcţie 3000 de florini valoare vieneză.
Anul 1832, pe 25 februarie, am cumpărat vechea şcoală de fetexiv cu 1660 fl. valoare vieneză.
Anul 1832, pe 5 iulie, la ora 730 seara tunetul (fulgerul) lovi în turnuleţul aflat în spate, deasupra corului, pe colţul dinspre Iernuţeni şi fulgerul distruse trei grinzi şi acestea o uşă la altar – din fericire fără incendiu.
Anul 1832 (14 august), m-am mutat în vechea şcoală de fete, eu, Samuel Elsen nefericitul (la 8 ianuarie 1832 a ars casa sa de pe strada Bisericiixv, la 11 ianuarie a schimbat-o cu casa din spatele zidurilor şi 4500 fl. valoare vieneză cu dl. proconsul Samuel Wilhelm Wagner, acum în posesia doamnei Haltrich).
Anul 1833, din cauza apei mici n-a mai mers nici o plută spre Arad.
Anul 1833, pe 22 mai, Samuel Wilhelm Wagner a fost instalat pentru a doua oară ca primar.
[Anul] 1833, pe 29 mai, Michael Schobel a fost ales orator.
[Anul] 1834, un an foarte uscat; s-a făcut un vin minunat şi destul de mult; acum au fost slăbite de grindină vechile vii.
[Anul] 1835, pe 17 octombrie, am dus acasă vinul cu săniile şi a fost atât de frig, că a îngheţat.
[Anul] 1836, pe 22 iulie, a izbugnit groaznica boală (gastro-enterita acută) şi în această zi 6 cadavre zăceau pe catafalc; la 23 iulie erau 13 morţi în sicrie din care eu am făcut 6 şi n-am reuşit să fac destule, căci şi nouă ne-a fost delicat.
[Anul] 1837, a fost o toamnă slabă şi nu s-au putut folosi strugurii.
[Anul] 1838, pe 23 ianuarie, seara a fost un cutremur de au căzut paharele şi farfuriile de pe perete.
Anul 1843, a fost în februarie atât de cald, că s-a făcut praf; pe 16 iunie a căzut o ploaie torenţială bruscă în spatele pădurii caprelorxvi; Pârâul Trandafirilor a fost atât de mare, încât a dus cu el casele, coteţele de porci cu porcii; în acest an a fost o toamnă proastă; strugurii au rămas pe araci.
Anul 1849, “…în Râpa de sus /Oben Rübendorf/ am vizitat avant-posturile, am descoperit doi spioni evrei care veniseră din Groß Sajo /Groß Schogen/ [Şieu, Bistriţa-Năsăud], poate ca să raporteze ungurilor despre noi, eu am pus să-i lege şi i-am expediat mai departe sub escortă sigură. Evreii erau cel mai dăunător popor căci aceştia nu puteau crede nimic, ei erau şi spionii ungurilor şi ai imperialilor”xvii.
Anul 1853, pe 20 iulie a căzut o grindină grea – grindina a fost atât de groasă cât oul, cu patru colţuri, şi a nimicit ceea ce Domnul a dat roadelor, viilor, fructelor, şi totul. [A spart] acoperişurile din ţiglă şi şindrilă, a sfărâmat ferestrele, şi grindina a căzut în numeroase locuri de 6 ţoli etc etc.
Anul 1853, pe 9 septembrie, a fost instalat dl. Johannes Kinn de către dl decan din Bistriţa; din capitlul nostru n-a fost nici un preotxviii.
Anul 1856, pe 6 mai, a fost aşezat capitelul aurit de pe turn; Georg Müller a fost maistru dulgher, Simon Haltrich lăcătuş, l-au aurit şi aşezat (l-a plătit breasla pielarilor: costuri, peste 1600 fl valoare vieneză)xix.
Anul 1856, pe 7 iunie, a fost o vreme groaznică şi grindina a distrus totul. Frumoasa binecuvântare de la Dumnezeu a fost nimicită într-un sfert de oră etc etc.
Notă: evenimentele anului 1848, etc. unde a jucat un rol şi fiul lui Samuel Elsen, n-au fost trecute în cronica familieixx.
NOTE:
i J. Haltrich, Zur Geschichte von Sächsisch-Regen seit letzten hundert Jahren, în Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, Band 3, Heft 2, 1858, Hermannstadt, p. 282-285; Beiträge zur Kenntniß Sächsisch-Regens. Festgabe der Mitgliedern des Vereins für siebenbürgische Lndeskunde, Hermannstadt, 1870, p. 78-79
ii Este vorba de asediul Mediaşului din anul 1704, din timpul războiului curuţilor (1703-1711); Thoroczai (la Elsen, Tarazkay) a fost comandantul suprem al curuţilor din Transilvania.
iii În primăvara anului 1705, Simon Forgács atacă din nou Mediaşul, cu un asalt de haiduci, care au fost respinşi cu mari pierderi; după moartrea comandantului cetăţii, noul comandant, căpitanul Salz capitulă;
iv Este vorba de diaconul Wagner
v Realizarea orgii a costat biserica 750 florini ungureşti (W. Weltzer şi E. Philippi, Sächsisch-Regen. Die Stadt am Berge, Bochum, 1991, p. 411);
vi Este vorba de prinţul Francisc, fratele împăratului Leopold al II-lea. La 1792 devine ultimul împărat roman de naţiune germană, abdicând la 1804;
vii În decembrie 1790 reprezentanţii Dietei ard la Cluj reformele imperiale, cerând introducerea vechilor forme constituţionale;
viii “Lumea ungurească”;
ix Împăratul Iosif al II-lea;
x “Uite cum distruge focul scrierile nemţilor” (în limba maghiară);
xi Informaţie ce nu se găseşte în manuscrisul copiat de la profesorul Hellwig. H. Czoppelt, Chronik der Stadt Sächsisch-Regen in Siebenbürgen /Rumänien, Siebenbürgische Bibliothek/Archiv, Nachlaß Czoppelt, A VIII, 169, Sächsisch-Regen, Band 4, I, p. 112; W. Weltzer şi E. Philippi, op. cit., p. 414).
xii Aici textul se încheie brusc
xiii Text lipsă
xiv Această clădire se găsea pe actuala stradă a Toamnei (fostă Entengasse), pe valea pârâului Trandafirilor (W. Wigant, E. Philippi, op cit, p. 118);
xv Actualmente strada Şcolii;
xvi Azi se numeşte Pădurea Rotundă;
xvii Informaţie ce nu se găseşte în manuscrisul copiat de la profesorul Hellwig. H. Czoppelt, op. cit., p. 158; Fritz Keintzel Schön, Siebenbürgische Aufzeichnungen über die Juden vor hundert Jahren, în Deutsche Forschung in Südosten, 1. Jg., Hermannstadt, 1942, p. 656.
xviii Protokoll der Sitzungen der evangelischen Kirche A.B. von Sächsisch-Regen, p. 26-27, Direcţia Judeţeană Sibiu a Arhivelor Naţionale, Fond Protopopiatul evanghelic Reghin, 952.6, 1852-1870;
xix Beiträge zur Kenntniss Sächsisch-Regens, p. 254;
xx Nota aparţine lui W. Hellwig;