BETZ, Gajetan Johann (1871-1926,ofițer),născut la 24 mai 1871 în Waltendorf (Dumitriţa, jud. BN), domiciliat în Fürstenfeld/Steiermark, romano-catolic, era fiul unui vagmistru de jandarmerie cezaro-crăiesc. A absolvit o clasă a unei şcoli civile în Gratz, patru clase ale orfelinatului militar în Fischau şi din anul 1887 până în 1891 şcoala de cadeţi de infanterie în Karlstadt. La 24 mai 1888, BETZ a fost recrutat pentru regimentul de infanterie nr. 40. La 18 august 1891 este promovat ca adjunct cadet de ofiţer şi ales din numita şcoală de cadeţi la regimentul de infanterie nr. 39 (serviciul de companie în Oradea); La 1 noiembrie 1893 este promovat locotenent la regimentul de infanterie nr. 82 (serviciul de companie în Alba-Iulia); La 1 mai 1897 devine locotenent major (în întrebuinţare ca ofiţer de staţie, apoi serviciul de companie în Odorheiu Secuiesc); În 1902 absolvă şcoala de ofiţeri de corp în Sibiu cu rezultatul corespunzător. Între 1904 şi 1910 este serviciul de companie în Banjaluca, apoi în Mostar. La mai 1908 avansează la gradul de căpitan (comandant de companie în Banjaluca);Între 1910 şi 1912 este comandant de companie în Wöllersdorf.Între 1912 şi 1914 este comandant de companie în Viena. La 6 august 1914 a plecat pe front în Galiţia, ca şi comandant al companiei de infanterie nr 7, a regimentului de infanterie nr. 82. La august 1914 este rănit în luptă la Maryskow. La decembrie 1914 comandă serviciul central de transport în Viena. La 1 martie 1915 devine comandant al companiei 1 de rezervă al regimentul de infanterie nr. 82. De la 25 iulie 1915 comandă batalionul 13 de marş al regimentului de infanterie Freiherr von Schwitzer nr 82 stat major în Viena. La 15 august 1915 este comandant al batalionului 2 de infanterie al acestui regiment în podişul Volânic, Ucraina. La 1 septembrie 1915 avansează la gradul de maior. La 26 noiembrie 1916 este repartizat la comandamentul oraşului Brünn. La 1 noiembrie 1917 promovat locotenent-colonel. La 1 februarie 1918 este pensionat, cu menţinere în funcţie pe durata mobilizării. La 1 ianuarie 1919 este trecut din nou în pensie, stabilindu-se la Reghinul-Săsesc. Moare la Viena la 25 februarie 1926.
Decoraţii: – Crucea militară a Jubileumului; – Medalia Jubileumului; – Medalia amintirii pentru Bosnia-Herţegovina ;- însemnul militar clasa a 3-a pentru ofiţeri ;- Crucea serviciului militar clasa a 3-acu decoraţie de război (şi săbii) pentru comportament viteaz în faţa duşmanului.
BETZ s-a căsătorit la 6 iunie 1904 cu Regina Berta Göllner (născută la 6 ianuarie 1873 în Reghinul Săsesc, decedată la 5 decembrie 1944 în Viena); din această căsătorie s-a născut un fiu, Arthur, la 14 martie 1905 în Reghinul Săsesc, ajuns istoric la Universitatea din Viena, şi o fiică Marianne, născută şi decedată în Mostar în decembrie 1909. Din 1919 până în 1924 familia a trăit în Reghinul Săsesc. BETZ a fost acţionar la „Foresta“, cea mai importantă societate de industria lemnului din Europa de sud-est. În 1924 familia s-a mutat la Viena, Kegelgasse 45/3.
Bibl: Dorin-Ioan Rus, Sub semnul lui Marte. Militarii Reghinului, Ed. „Accent“ Cluj-Napoca, 2007, p. 437-439. Dorin-Ioan Rus, Siebenbürger unter dem Doppeladler. Soldaten aus Sächsisch Regen im Dienst der Habsburgermonarchie. In: Pallasch, Nr. 47, Salzburg, 2013, p. 98-99.