Dr. Dorin-Ioan RUS
Şelăritul este un meşteşug care face parte din marea ramura a meşteşugului prelucrării pieilor. În Transilvania, meşteşugul şelăritului şi al curelăritului s-au dezvoltat împreună, ca ramuri ale meşteşugului prelucrării pieilor, fără a se contopi unul cu altul[1]. În secolul al XV-lea s-au organizat în bresle independente în unele oraşe sau într-o singură breaslă, în altele. Aşa de exemplu, aflăm de existenţa la Bistriţa, la 1465, a două turnuri de apărare, unul aparţinător şelarilor şi celălalt curelarilor[2]. Aceasta este o dovadă a abundenţei de materii prime din zona Bistriţei. La Cluj, în anul 1453, sunt menţionaţi 15 curelari germani şi 5 şelari maghiari. La 1484, în acelaşi oraş, şelarii, curelarii, arcarii, săbierii, scutarii şi săgetarii îşi reorganizează breasla[3].
Cele mai importante oraşe în care s-a dezvoltat acest meşteşug au fost Sibiul şi Braşovul. Acest lucru se datorează nevoilor locale, abundenţei de materii prime în zonele celor două oraşe, dar şi cererilor din cele două ţări române de peste munţi.
Curelarii şi şelarii apar menţionaţi documentar în majoritatea oraşelor transilvănene, fie ca meşteri izolaţi, fie organizaţi în bresle. La 1507 sunt menţionaţi şelarii şi mai apoi curelarii din Mediaş[4], la 9 octombrie 1510 sunt reconfirmate statutele şelarilor din Sighişoara[5]; la 1513 sunt amintiţi şelarii şi curelarii din Târgu-Mureş[6]. La 1520 şelarii din Bistriţa obţin un privilegiu de obţinere a materiei prime şi de desfacere a produselor[7].
La 1553, voievodul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu comandă 4000 de cingători de la Braşov, ceea ce demonstrează faptul că braşovenii aveau o producţie destul de mare[8]. Domeniul lor de activitate a fost adeseori încălcat de către tăbăcari, ceea ce a prilejuit numeroase procese care şi-au aflat rezolvarea doar în faţa instanţelor Universităţii Săseşti.
Pentru a se pune la adăpost de concurenţa nebreslaşă sau a altor bresle înrudite, şelarii şi curelarii se organizează în bresle independente în oraşele mari: astfel, îi găsim pe şelari la 1502 ca breaslă independentă la Sibiu, la 1510 la Sighişoara, la 21 noiembrie 1521 la Cluj[9], în 1615 la Târgu-Mureş[10].
Statutele calfelor sibiene de la 1764 ne oferă imagine fidelă referitoare la viaţa şi modul de organizare a calfelor de şelari din secolul al XVIII-lea.
Statutele breslei sibiene au fost confirmate la cererea meşterilor şelari din pomenitul oraş, fiind adaptate noilor timpuri, şi cuprind 31 de articole[11]. Statutele Frăţietăţii calfelor de şelari din Sibiu de la 1764, sunt copiate din statutele breslei confirmate la Viena de către împărăteasa Maria Theresa la 22 februarie 1762. Acestea, copiate deci, doi ani mai târziu, cuprind 15 articole, redactate în limba germană cu litere gotice cursive, pe 6 file. Toate filele sunt scrise pe ambele părţi, ocupând astfel 11 pagini. Fiecare pagină este ornată cu motive florale dispuse în partea exterioară a chenarului în cadrul căreia este redat textul. Filele sunt cuprinse într-un registru de piele de culoare maro (vezi foto); pe prima copertă este inscripţionat textul în limba germană cu litere majuscule latine, pe 5 rânduri: ARTICUL / EINER EHRSAMEN / SATTLER GESELLEN /BRUDERSCHAFT/ 1764 (Traducere: Articolele unei cinstite Frăţietăţi a calfelor de şelari, 1764).
Pe prima pagină se enunţă conţinutul registrului, adică faptul că avem de-a face cu o copie a articolelor din statutul de breaslă referitoare la drepturile şi obligaţiile calfelor. Pe ultima filă sunt redate numele maiştrilor şi calfelor care semnează acest act, precum şi amprenta sigiliului breslei dela 1764. Aceasta are formă rotundă, având în câmp redată o şea din piele, aşezată orizontal, deasupra o plantă cu trei frunze, redată foarte schematic, îndreptată cu vârful în jos, iar dedesubt, anul 1764. Textul inscripţiei apate în afara câmpului sigilar, este redactat în limba germană cu litere latine majuscule: SATTLERZECH SIGEL ♣ IN HERRMANNSTADT♣ (Sigiliul breslei şelarilor din Sibiu). Între cuvintele „Sigel” şi „in”, ca şi între „Herrmannstadt” şi „Sattlerzech”, apar două motive vegetale, asemănătoare trifoiului. Între câmpul sigilar şi inscripţie apar redate în partea superioară şi în cea inferioară frunze de acant, ele fiind unite de cele două părţi, pe arcurile de cerc, de motive ornamentale geometrice formate din linii ondulate. De remarcat dublarea literei „R” din „Hermannstadt”.
Frăţietatea era o organizaţie a calfelor, în scopul într-ajutorări şi protejării intereselor comune a acestora. Aderarea la organizaţie se făcea pe bază de voluntariat, în urma depunerii unei anumite taxe. Organizaţia se subordona breslei mamă. În statutele Frăţietăţii şelarilor din Sibiu sunt stabilite regulile de admitere a calfelor în asociaţie, precum şi modul lor de comportament în interiorul breslei şi în oraş, în locurile publice şi în biserică, de într-ajutorare în toate împrejurările. Admiterea în Frăţietatea sibiană se făcea după ce calfa a fost admisă în breaslă şi numai după ce conducătorii acesteia şi-au dat acordul. Înscrierea se petrecea după ce calfa plătise taxele aferente, care erau de 2 crăiţari pentru cei din Sibiu, şi 4 crăiţari pentru calfele provenite din apara oraşului, în cazul în care au obţinut de lucru[12].
Orice calfă nou sosită în oraş trebuie să se prezinte la adăpostul calfelor după care aşteaptă ca una din calfele locale sau maistrul tânăr să-i găsească de lucru. În cazul în care are o scrisoare de eliberare, se poate prezenta cu aceasta la maistrul care l-a cerut, iar dacă calfa este din localitate, atunci poate să se prezinte la oricare alt maistru[13].
Calfa nu are dreptul să aştepte să-i fie căutat un loc de muncă, în caz contrar este amendat cu două săptămâni de lucru[14]; în cazul în care a lucrat la un cârpaci, va lucra gratuit la breaslă, ca pedeapsă, atâta timp cât a stat la acela[15]; dacă a lucrat la un maistru de breaslă mai înainte, atunci trebuie să aducă salutul aceluia[16]. Lucrul calfelor la maiştrii din Valahia sau Modova se pedepseşte ca şi în cazul lucrului la cârpacii din Transilvania[17].
Dacă nu primeşte de lucru, calfa va obţine din partea Frăţietăţii – sau, în cazul lipsei acesteia, a breslei – 18 crăiţari pentru continuarea drumului, precum şi adăpost pe timpul nopţii din partea unui maistru[18]. Dacă o calfă primeşte de lucru şi intră în atelierul maistrului atunci el trebuie să acorde ajutor celorlalte calfe[19]; în cazul în care este angajată şi plătită cu săptămâna, va lucra gratuit la maistru timp de 14 zile, dar dacă este eliberat înainte de încheierea celor două săptămâni, atunci maistrul este obligat să-i plătească această perioadă de lucru[20]. Calfa eliberată şi plecată din Sibiu nu trebuie fie reprimită în oraş decât după 3 luni; în cazul revenirii înainte de cele 3 luni, va lucra gratuit pentru breaslă până la încheierea trimestrului[21]. Calfa nou venită trebuie să se intereseze de cadouri pentru ceilalţi membri ai Frăţietăţii[22].
Durata zilei de muncă a calfelor de şelari este de 12 ore, iarna de la ora 6 la ora 18, vara de la ora 5 la ora 17[23]. Munca se face de obicei la lumină naturală. Iluiminarea artificială se face în perioada cuprinsă între Sf. Mihail (29 septembrie) şi ultimele zile din martie[24]. Calfei nu-i este permis să execute alte lucrări, decât cele acordate de maistru[25]. Durata de angajare a calfei în breaslă este de patru săptămâni[26].
Calfele nu au voie să-şi părăsească locul de muncă, numai în cazul în care caută de lucru unei calfe nou-venite[27]. Ea este obligată să înnopteze la adăpost sau la maistrul la care a fost repartizată[28]; înnoptarea la străini sau în locuri rău-famate este amendată cu 4 săptămâni de muncă[29].
Frăţietatea se mai îngrijeşte şi de comportamentul şi îmbrăcămintea calfelor. Cel care face altfel, este amendat. Ea nu admite nici un fel de protecţie, toţi sunt egali în faţa legii breslei şi a regulilor Frăţietăţii. Disciplina este strictă, controlul sever[30]. Calfele nu au voie să se comporte necivilizat în locuri publice sau să se afle în compania persoanelor care nu se bucură de un bun renume în cadrul comunităţii locale. În caz contrar, va primi o amendă de două săptămâni de lucru[31]. Ele trebuie să se comporte în aşa fel încât să nu lezeze în nici un fel imaginea breslei în interiorul şi în afara instituţiei şi a localităţii. Nimeni nu trebuie să se comporte necivilizat, să blesteme, să se jure, să înjure, să bea peste măsură[32]. Comportamentul inadecvat, pe stradă sau în societate, frecventarea locurilor rău famate, duce la pătarea nu doar a imaginii individuale, ci şi a Frăţietăţii, şi, mai grav, a breslei[33]. Cel care lezează astfel imaginea breslei, va fi aspru pedepsit. Insultele, calomniile, ameninţările, luptele şi rănirile sunt de asemenea aspru pedepsite. La fel, abuzul de mâncare sau surprinderea calfelor în stare de ebrietate. Frăţietatea caută să-şi educe membrii, nu doar pentru a deveni buni muncitori, ci şi buni oameni. Ea impune păzirea de orice fel de vicii. Educaţia impusă de breaslă prin intermediul Frăţietăţii este una profund creştină, venind în completarea celei primite acasă sau efectuate prin intermediul Bisericii.
Într-ajutorarea este o altă caracteristică a spiritului de breaslă[34]. Ei trebuiau să-şi demonstreze colegialitatea cu orice prilej, ca şi iubirea faţă de aproapele, ei fiind deci fideli principiilor creştine fundamentale. Astfel, calfele din Frăţietate erau obligate să-şi ajute semenii bolnavi, mai ales că unii din aceştia nu aparţineau localităţii, ci se aflau aici doar pentru învăţătură. Prin statut, calfele sunt obligate să-şi îngrijească fraţii aflaţi în suferinţă. Îngrijirea bolnavilor se făcea prin rotaţie. Calfele se preocupă şi de îngrijirea confraţilor aflaţi în neputinţă[35] fizică sau financiară. Statutul prevede acordarea de împrumuturi de la maiştri, cu condiţia ca suma împrumutată să fie returnată în decursul celor 4 săptămâni de lucru[36]. Calfa străină aflată în suferinţă fizică este ajutată de către Frăţietate până la însănătoşire[37].
Participarea la liturghie este obligatorie. Frăţietatea se îngrijea de educaţia spirituală a calfelor, fiind conştientă de rolul impactului dumnezeirii asupra omului[38]. Ei sunt conştienţi de asemenea că învăţătura bisericească duminicală nu este inutilă, combinarea forţei Cuvântului Divin cu cea a autorităţii umane având un mare impact asupra tinerilor. Aceasta este încă o dovadă a preocupărilor şi funcţiunilor religioase ale breslei[39]. Întârzierile sunt amendate, iar cei bolnavi sau plecaţi trebuie să anunţe motivul neparticipării la săvârşirea actului religios; în caz contrar, ei sunt pasibili de pedeapsă. Neparticiparea la liturghia duminicală este amendată cu 4 săptămâni de lucru[40]. Lada este deschisă doar cu permisiunea starostelui de breaslă, iar în timpul deschiderii ei toţi trebuie să se comporte cuviincios; în faţa lăzii deschise sunt judecaţi cei vinovaţi, comentariile ulterioare fiind nu doar inutile, dar pot fi şi amendate aspru. În ea sunt păstrate actele şi banii intraţi în visteria frăţietăţii pe diferite căi. Banii nu pot fi folosiţi decât în caz de necesitate (îngrijirea calfelor bolnave, ajutorarea celor aflaţi în situaţie dificilă). Contabilitatea lor este predată anual breslei[41].
Articolele Frăţietăţii trebuiesc citite la trimestrial, pentru a fi bine învăţate de către calfe. Obligaţia aceasta revine Părintelui calfelor, sau starostelui tânăr. Calfele sunt obligate să respecte toate articolele statutului citit tot la patru săptămâni de către conducerea breslei[42]. Ele trebuie să-şi asculte maistrul şi să-şi îndeplinească munca acordată de acesta[43]. Pe timpul şederii sale în Sibiu, calfa este îndatorată a prezenta în faţa lăzii deschise orice neregulă în ceea ce priveşte comportamentul calfelor faţă de onoarea şi demnitatea breslei[44].
Articolele Frăţietăţii au fost întocmite de către conducerea breslei. Statutul asociaţiei de calfe demonstrează grija pe care o purtau cei din conducere tinerilor învăţăcei, de a-i educa în spiritul creştin pentru a deveni buni breslaşi şi oameni adevăraţi.
Copia Derer von Allerhöchst Ihro Kaÿserliche Königliche Apostolische Magestät, Unserer Ehrsamen Sattler Zunft Unterm 22 Februarii Aõ 1762 in ǔnserm Fürstenthǔm Siebenbürgen, ǔnd zwar in dero Haupt-Hermannstadt allermildest confirmirten Zunft Artikel, mit welchen Höchst Dieselbensowohl Meister als Gesellen begnädiget, und Lauten solche folgendermaßen, als die Gesellen belangend.
Erstens in Privilegio Sechzehntes
Wenn ein fremder Gesell ankommt, so soll er auf der Herberge einkehren, und nach dem Örtengesellen schicken, damit derselbe ihm wegen Arbeit umschauen, wäre aber kein Geselle vorhanden; so soll es des jüngsten Meisters Schuldigkeit seÿn, vom ältesten bis zum jüngsten Meister umzugehen. Hätte hiegegen der Gesell einen Freihts-Brief, so kan er insonderheit beÿ denjenigen der ihn verschreiben, einschicken, hätte auch einer allhier gearbeitet, und sein Meister giebt ihm Urlaub, so kan er beÿ einem Meister, wo er will, einschicken.
Andertens in Privil Siebenzehntes
Ehe und bevor aber der Örten Gesell, oder Jünge Meister dem fremden Gesellen um Arbeit umschaut, wird es ihm obliegen auf den Fremden genaue Achtung zu geben, ob er auch seinen Gruß, vom Ehrlichen Meister, allwo er das nächste mahl gearbeitet, bringe wäre es, daß er beÿ einem Fuscher, es seÿ wo es wollen in Arbeit gestanden; so soll er sich zuvor abstrafen laßen, als dan ihm um Arbeit geschauet werden, versiehet solches der Oerten Gesell oder Jungmeister, so ist er in der Straf mit zweÿ Wochenr-Lohn, letztere aber so viel Wochen als er beÿ einem Fuscher gearbeitet, so viel Wochen-Lohn Straf zu erlegen, schuldig.
Drittens in Privil Achzehntes
Könte der fremder Gesell keine Arbeit bekommen, und müßte weiter zu reisen, sich gefallen lassen, so sollen ihm die Gesellen 18 kr. und der Meister Nachtlager geben. Sollte aber kein Gesell hier in Arbeit seÿn; so sollen die Meister dem Fremden Gesellen 18 kr. zu geben, schuldig seÿn.
Viertens in Privil. Neunzehntes
Bekomt ein fremder Gesell aber Arbeit, und betritt er des Meisters Werkstatt, so soll er so gleich mit den andern Gesellen geben und legen helfen, ein Wochen-Löhner soll seine vierzehn Tage ausarbeiten, im wiedrigen Fall einen Wochen-Lohn Straf geben, gibt ihm aber sein Meister vor Ausgang derer Vierzehn Tage Urlaub, so soll der Meister dem Wochen-Löhner zweÿ Wochen-Lohn bezahlen.
Fünftens in Privil.Zwanzigstens
Ein Stück-Werker, so Stück Werk einschikt, der soll dasselbe ächt und tüchtig machen nehmlich zu einem Stück-Werk zehn teutsche Bäum, fünfzehn Cassuben Bäum, wo vor er Bezahlung Rfl 1 ds 80 geben soll, und vor Aushauung eines Schack Holtzes doppelt so viel, als Rfl 3 ds 60. Ferner soll ein Stück Werker zum Stück-Werk ausmachen dreÿ dicken Sattel und fünf Comiss Sattel, ein hiesige Landesgeselle aber fünfzehn Ungrische Bäum und derer Zahlung Rfl. 1 geben.
Sechstens in Privil. Ein und Zwanzigstens
Die Gesellen sollen alle Vier Wochen Schenck-Umfrag und Auflag halten, und allemahl dreÿ Umfragen geschehen, zweÿ nehmlich vor und eine nach der Schenck. Weis einer etwas ungebührliches von andern, oder siehet er etwas wehrender Umfragen; so soll er es vor offene Lade melden, damit die Vergehung bestrafft werde. Ein Gesell sols in die Lade 2 kr., ein Fremder aber, so Arbeit erlanget und eingeschrieben wird, für das Einschreiben 4 kr. erlegen. Nach vorrichter Auflage und Umfrage, so dan soll ein ehrlicher Schenck gehalten werden, damit einem der seinen ehrlichen Schenck Gruß mit sich bringt, seine ehrliche Wieder-Schenck wiedersetzen, der aber nicht geschenckt ist, soll sich in die dritte Vier-Woche schencken laßen, und länger damit nicht verziehen.
Siebentes in Privil Zweÿ und Zwanzigstens
Solle die Gesellen Lade gleichfals unter zweÿ Schlössern, wovon einen Schlüßel der jüngste Meister, den anderen aber der Ölteste Gesell aufzubehalten hat, verwahret auch alles Geld, so beÿ denen Gesellen, durch die Auflage oder auf Maß immer Weise, eingehet, so gleich in selbige gelegt, auch hievon nichts auf Essen und Trinken, oder ansonsten, sondern allein zu Bestreitung derer gewöhnlichen Geschencken und nöthigen Ausgaben, dann zu einer Beÿhülff für krank und arme nothliedende Gesellen, verleumdet werden. Derselben auch hierüber jährlich genaue Rechnung abgelegt, und denen Meistern zu dem Ende, damit selbe diese Rechnung zugleich mit der Ihrigen dem Magistrat zu behöriger Aufnehmung übergeben können, und sollen gegeben werden.
Achtens in Privil. Dreÿ u: Zwangzigstens
Bekömt ein Gesell von dem Herbergs Vater etwas zu leihen, oder wird er demselben auf eine andre Art etwasschuldig, so soll der Gesell binnen vier Wochen richtig bezahlen, es seÿ denn, daß der Herbergs-Vater dem Gesellen auf sein Ersuchen länger bergen wolte. Es soll sich auch beÿ währender Schenck und Auflage keiner ungebührlich aufstühren, nicht fluchen, schwören, schimpfen, oder mehr als er vertragen kan trincken, auch keinen fremden oder unehrlichen Menschen zum Tische ziehen, noch aus Unachtsamkeit, einige Geträncke verschütten, oder trotzig mit der Hand auf den Tisch schlagen. Wer hinwieder handelt, soll mit zweÿ Wochen-Lohn toties-quoties abgestraft werden.
Neuntens in Privil. Vier u. Zwanzigstens
Es soll auch kein Gesell unterstehen außer dem Quartal Montag spazieren zu gehen, und dem Meister seine Arbeit versäumen, es wäre denn, daß fremde auf der Herberge befindlich, und er deßent wegen ausgehen müßte. Noch weniger, soll es einem Gesellen erlaubt seÿn, außer des Meisters, wo er in Arbeit stehet, Hause zu schlafen, ausgenommen auf der Herberge; hält sich aber einer fremden, oder gar werdächigen Ort des Marktes auf; so soll er sichs gehalten laßen vier Wocher-Lohn zur Straffe zu geben, desgleichen auch wenn er Sonntags nicht in die Kirche gehet.
Zehntens in Privil. Fünf. u. zwanzigstens
Einem Gesellen soll auch obligen die rechte Zeit, wann er zu und von der Arbeit gehen sol in Acht zu nehmen, nehmlich des Winters früh um 6 Uhr zur Arbeit zu preisten, und Abends um 8 Uhr freÿer Abernd zu machen, im Sommer aber Morgens um 5 Uhr, und Abends um 7 Uhr dabeÿ seinen Beruf allezeit umsig nachkommen, und dem Meister treu und fleißig arbeiten, sich auch nicht unterstehen, ohne erlaubniß des Meisters vor sich zu arbeiten. Wie so dan auch die Licht Arbeit von Michaëli, als den 29. Sept. an, bis zum letzten des Monaths Martii dauern soll.
Eilftens in Privil. Sechs u.zwanzigstens
Einem fremden kranken Gesellen sollen die Gesellen aus ihrer Lade mit so vielen, als dieselbe vermag nothdürftig beÿspringen, und ihn mit erforderlicher Wert und Pflegung versehen.
Zwölftens in Privil. Sieben u.Zwanzigstens
Wenn ein Gesell von hier wegreiset, so sol er ein Viertel Jahr ausbleiben, als dann ihm erlaubt seÿn wieder um herein zu wandern, kommt er aber eher, so soll er soviel Wochenlohn Straff bezahlen, als Wochen vom Viertel Jahr abgehen, als denn ihme wiederum, wie vorhie um Arbeit gestaunt werden.
Dreÿzehntens in Privil Acht u.Zwanzigstens
Komt ein Gesell der für sich in der Wallacheÿ oder Moldau, es mag seÿ wo er wolle, geseßen und gepfuschert, oder auch so er beÿ einem anderem gearbeitet, allhier angewandert, so soll er für jede Woche die er gepfuschert von denen Meistern und Gesellen um einen Wochen-Lohn gestrafft werden, das ist, so wiel Wochenlohn ist er schuldig zu erlegen, als dann soll ihm Arbeit gegeben werden.
Vierzehntens in Privil. Neun u.Zwanzigstens
Wenn ein Gesell für die Meister-Lade in Gegenwart derer Meister und Gesellen abgestrafft wird, so kommen zweÿ Theile der Strafe, denen Meistern, und der dritte Theil denen Gesellen zu.
Fünfzehntens in Privil. Ein u.Dreißigstens
Damit kein Gesell beÿ einem begehendem Fehler mit der Unwißenheit sich entschuldigen möge; so sollen diese Artikel alle vier Wochen von dem Beÿsitz Meister deutlich vorgelesen, erklärt u. bekannt gemacht werden. Es wird demnach allen und jeden Ehrbahren Sattler Gesellen die sich beÿ uns in Arbeit befinden diese obbemeldeten Artikel, so wie sie uns von Ihro Römische kaÿseliche Königliche Apostolische Magestät vorgeschrieben, auf das beste beobachtet und fest gehalten zu werden anbefohlen, damit ein jeder sich vor schaden zu hütten auf sorgfältigste angelegen seÿn laße. Womit wir denn diese obbemeldete Artikel sowohl von Meistern als Gesellen mit dem angebornen Nahmens Unterschrift bekräftigen, und mit unsern Hermannstädtischen Zunft Siegel besieglen; so geschehen in unserer Freÿen Haupt-Hermannstadt den 8-ten des Monaths Novembris, im Jahr Christi Tausend Sieben Hundert Vier und Sechzig.
Meister
Valentin Sontag
Martin Schirmes
Michael Zacharias
Gesellen
Johann Adam Walther von Hermannstadt
Christoph Walther Wichl von Schwäbäsch
Johann Sproge Hermann von Wilfdorff auf Schlesien
Copia articolelor de breaslă confirmate de către Înalta Sa Majestate Apostolică Cezaro-Crăiască cinstitei noastre bresle a şelarilor, cu data de 22 februarie anul 1762 în principatul nostru Transilvania şi anume în capitala lui Sibiu, cu care mult îndatoraţii maiştrii le-au înzestrat pe calfe, şi care decurg după cum urmează, în ceea ce le priveşte pe calfe.
Articolul 1 în privilegiul al şaisprezecelea
Dacă soseşte o calfă străină, ea trebuie să poposească la adăpost şi să trimită după calfa locului pentru a-i căuta de lucru, dar dacă nu se prezintă nici o calfă, atunci este datoria celui mai tânăr staroste să umble de la maistrul cel mai bătrân la maistrul cel mai tânăr. Dacă calfa are un certificat de eliberare, ea poate să-l trimită mai ales la cel care l-a comandat în scris, de-ar lucra aici, şi maistrul îi dă permisiune, atunci poate să-l trimită la oricare maistru vrea.
Articolul 2 în privilegiul al şaptesprezecelea
Calfa locului sau starostele tânăr, înainte de a-i căuta de lucru calfei străine, este îndatorat să-i acorde străinului atenţia cuvenită, dacă acesta a adus salutul de la cinstitul maistru la care a lucrat ultima dată; sau dacă a lucrat la un cârpaci, ori unde ar fi fost, atunci trebuie ca mai înainte să se lase amendat, iar când apoi i se caută de lucru, de către calfa locului sau de către starostele cel tânăr, el lâncezeşte, este pedepsitü cu o muncă de două săptămâni, iar dacă se întâmplă ultimul caz, atunci este datoare la atâtea săptămâni de lucru, câte a lucrat la cârpaci.
Articolul 3 în privilegiul al optsprezecelea
Dacă nu găseşte de lucru calfa străină, şi trebuie să meargă mai departe, atunci calfele trebuie să-i dea 18 crăiţari şi maistrul s-o adăpostească pe timpul nopţii. Dacă însă nici o calfă nu se află aici, atunci maiştrii trebuie să fie îndatoraţi să-i dea calfei străine 18 crăiţari.
Articolul 4 în privilegiul al nouăsprezecelea
Dar dacă o calfă primeşte de lucru şi intră în atelierul maistrului atunci ea trebuie să se întâlnească cu celelalte calfe şi să le de-a ajutor; un lucrător cu săptămâna trebuie să lucreze paisprezece zile, în caz contrar trebuie să fie amendat cu salariul pe o săptămână, dar dacă maistrul îi dă liber înaintea celor paisprezece zile, atunci maistrul trebuie să-i plătească celui care lucrează cu săptămâna, un salariu de două săptămâni.
Articolul 5 în privilegiul al douăzecilea
Un lucrător cu bucata, dacă îşi va fi trimis lucrul cu bucata, să facă acelaşi lucru cu băgare de seamă şi vrednic, anume pentru un lucru cu bucata zece arbori germani, cincisprezece arbori casubi, pentru care să dea mai întâi plată 1 Florin 80 crăiţari, iar înainte de doborârea unei poveri de lemne dublu pe atâta, de 3 Florini 60 crăiţari. Mai departe, să facă un lucrător cu bucata ca lucru cu bucata trei şei groase şi cinci şei de comis, o pomenită calfă de la ţară însă să dea cincisprezece arbori ungureşti şi plata lor 1 Florin.
Articolul 6 în privilegiul douăzeci şi unu
Tot la patru săptămâni, calfele trebuie să ţină consultări cu băutură şi cheltuială şi întotdeauna să aibă loc trei consultări, adică două înainte şi una după ce se toarnă. Dacă unul ştie ceva ce nu se cuvine despre altul sau vede ceva în timpul consultărilor, atunci trebuie să se înfăţişeze înaintea lăzii deschise, pentru ca încălcarea legii să fie pedepsită. O calfă trebuie să depună în ladă 2 crăiţari pentru înscriere, iar un străin, atâta vreme cât obţine de lucru şi se înscrie, 4 crăiţari. După ce a fost îndeplinită cheltuiala şi consultarea, poate să ţină o băută cuviincioasă, la care unul îşi aduce băutura de salut, să-şi aducă cinstit în continuare băutura de răspuns, iar cel care nu a primit băutură, să lase să i se toarne într-a treia dintre cele patru săptămâni şi să nu amâne mai mult.
Artilocul 7 în privilegiul al douăzeci şi doilea
Lada de breaslă care este închisă cu două chei, în care sunt păstrate una de către maistrul tânăr, alta de către calfa bătrână, păstrează de asemena şi toţi banii calfelor care intră de la cadouri sau prin vreun alt mod, şi se pun acolo, şi nu se folosesc pentru mâncare, băutură sau altele asemenea, ci se scot doar pentru cadourile obişnuite sau cheltuieli necesare, deci pentru ajutor la calfele bolnave sau aflate în nevoinţă. Dar şi pentru aceasta se face socoteală anual şi se predă maiştrilor la sfârşitul anului, pentru ca ei s-o poată preda, împreună cu ale lor, la Magistrat.
Articolul 8 în privilegiul al douăzci şi treilea
Dacă o calfă primeşte un împrumut de la Părintele Adăpostului, sau îi este îndatorat acestuia în vreun fel, atunci trebuie să-i plătească acestuia în mod corect în patru săptămâni, ar fi deci ca Părintele Calfelor să-l aştepte mai mult pe acesta. De asemenea, în timpul cadourilor şi atenţiilor, nimeni nu trebuie să se comporte necivilizat, să blesteme, să se jure, să înjure, sau să bea mai mult decât poate rezista, să nu cheme la masă pe nici un străin sau om necinstit, şi nici măcar din neatenţie să nu irosească băutura, sau să lovească masa cu mâna. Cine face împotrivă, primeşte totului tot o amendă de două săptămâni de lucru.
Articolul 9, în privilegiul al douăzeci şi patrulea
Nici unei calfe nu-i este permis să meargă să se plimbe lunea în afara sediului general, şi să risipească lucrul maistrului său, şi ar fi deci că numai dacă un străin se află la adăpost şi să meargă în întâmpinarea lui, încă mai puţin, nu-i este permis calfei să doarmă în afara casei maistrului la care se află, sau a adăpostului; dacă poposeşte la un străin, sau chiar într-un loc ruşinos din localitate, el trebuie să se lase amendat cu patru săptămâni de lucru, la fel şi dacă nu merge duminica la biserică.
Articolul 10 în privilegiul al douăzeci şi cincilea
Calfa este obligată să ia în considerare perioada optimă de a merge şi de a veni de la lucru, şi anume iarna de dimineaţa de la 6 şi la 8 seara să fie liberă, iar vara de la ora 5 dimineaţa până seara la 7, şi să-şi facă astfel meseria, să lucreze cu hărnicie şi cu credinţă la maistrul său, şi să nu se lase ispitită să lucreze singură, fără permisiunea maistrului. Astfel, şi munca la lumină trebuie să dureze de la Sfântul Michail, deci de la 29 septembrie, până în ultima zi a lunii martie.
Articolul 11 în privilegiul al douăzeci şi şaselea
Unei calfe străine bolnave, calfele trebuie să-i ofere din lada lor atât de mult, cât îi este acesteia necesar şi să-l îngrijească cu toată preţuirea necesară.
Articolul 12 în privilegiul al douăzeci şi şaptelea
Dacă o calfă pelacă de-aici, atunci trebuie să rămână în afară un trimestru, şi apoi îi este permis să vină din nou şi i se va îngădui munca; dar dacă vine mai degrabă trebuie să plătească un salariu săptămânal atât de mare, câte săptămâni ar fi necesare până la împlinirea trimestrului.
Articolul 13 în privilegiul al douăzeci şi optulea
Dacă vine o calfă care a stat şi a lucrat la fuşăreală în Valahia şi Moldova, sau a umblat pe la vreunul pe-aici, ea trebuie amendată cu câte o săptămână de lucru pentru fiecare săptămână fuşărită, adică, ea este datoare să depună atâta salariu săptămânal, cât i s-ar da de lucru.
Articolul 14 în privilegiul al douăzeci şi nouălea
Dacă o calfă este amendată pentru lada de breaslă în prezenţa maiştrilor şi calfelor, atunci două părţi din amendă revin maiştrilor şi a treia parte calfelor.
Articolul 15 în privilegiul al treizecişiunulea
Pentru ca nici o calfă să nu se scuze la vreo greşeală că nu a ştiut, aceste articole trebuiesc citite limpede şi cu voce tare la fiecare a patra săptămână, şi făcute cunoscute de către maiştri asesori. De aceea, toate şi fiecare cinstită calfă a şelarilor care se află la noi pentru lucru trebuie să urmărească şi să respecte aceste articole de mai sus, prescrise de către Majestatea Sa Apostolică Cezaro-Crăiască şi li se ordonă să se îngrijească de ele în cel mai serios mod pentru a se feri de prejudicii. Astfel, întărim articolele de mai sus cu numele şi semnăturile atât ale maiştrilor cât şi ale calfelor, şi le sigilăm cu sigiliul nostru sibian; fapt întâmplat în capitala noastră liberă Sibiu, în ziua a 8-a a lunii noiembrie, în Anul Domnului O mie şapte sute şaizeci şi patru.
[Sigiliul breslei]
Maiştrii
Valentin Sontag
Martin Schirmes
Michael Zacharias
Calfele
Johann Adam Walther din Sibiu
Christoph Walther Wichl din Schwäbäsch
Johann Sproge Hermann din Wilfdorff auf Schlesien
Din cele de ai sus reiese importanţa pe care o acorda breasla educaţiei tinerelor calfe. Este de observat de asemenea că amenzile data în zile de lucru contribuiau la dezvoltarea conştiinţei morale a calfelor. Semnatarii actului sunt trei maiştri şi trei calfe din Sibiul anului 1764: Maiştrii Valentin Sontag, Martin Schirmes, Michael Zacharias, pe de-o parte, şi calfele Johann Adam Walther din Sibiu, Christoph Walther Wichl din Schwäbäsch, Johann Sproge Hermann din Wilfdorff auf Schlesien. Ultimele două calfe provin din spaţiul ţărilor germane, ceea ce denotă importanţa centrului meşteşugăresc Sibiu în secolul al XVIII-lea, faptul că era un important punct de călătorie al calfelor în decursul procesului lor de învăţare al meseriei.
[1] A magyar kézművesipar története, volum colectiv, Budapesta 2005, p. 159, 203.
[2] E. Csallner, Denkwürdigkeiten aus dem Nösnergau, Bistriţa, 1941, p. 26.
[3] G. Gündisch, Herta Gündisch, K. Gündisch, G. Nussbächer, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol 7, Bucureşti, 1991, p. 374-376, doc. Nr. 4577; S. Goldenberg, Clujul în secolul al XVI-lea, p. 135;
[4] Şt. Pascu, Meşteşugurile în Transilvania până în secolul al XVI-lea, Bucureşti 1954, p. 137.
[5] G. Nussbächer, Documente privind meşteşugurile din Sighişoara. Catalog de documente 1376-1598, Braşov, 1998, p. 26-27, doc. nr. 34.
[6] Bónis Johanna, Colecţia lăzilor de breaslă a Muzeului de Istorie din Târgu-Mureş, în Marisia, vol. XXVII, Târgu-Mureş, 2003, p. 97, nota 28.
[7] O. Dahinten, Geschichte der Stadt Bistritz in Siebenbürgen, Köln, Wien, 1988, p. 450.
[8] Şt. Pascu, op.cit., p. 138.
[9] S. Goldenberg, Clujul în secolul al XVI-lea, p. 134-135.
[10] Bónis Johanna, op.cit., p. 97, nota 28; idem, A marásvásarhelyi céhek tárgyi emlékei, în A marosvásárhely tőrténetéből, Târgu-Mureş, 1999, p. 129-131.
[11] Hermannstädter Sattlerzunft Articul, 1762, la Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Sibiu, fond ZU.I, 430, inv. 32.
[12] Articul einer ehrsamen Sattler Gesellenbruderschaft, 1764, la Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Sibiu, fond ZU I 433, Articolul 6, fila 3/v (în continuare, Articul einer…, p.)
[13] Ibidem,Articolul 1, fila 2.
[14] Ibidem, Articolul 2, fila 2-2/v.
[15] Ibidem,Articolele 2 şi 13, filele 2-2/v şi 5-5/v.
[16] Ibidem,Articolul 2, fila 2-2/v.
[17] Ibidem,Articolul 13, fila 5-5/v.
[18] Ibidem,Articolul 3, fila 2/v..
[19] Ibidem,Articolul 4, fila 2/v-3.
[20] Ibidem,Articolul 4, fila 2/v-3.
[21] Ibidem,Articolul 12, fila 5.
[22] Ibidem,Articolul 6, fila 3-3/v.
[23] Ibidem,Articolul 10, fila 4/v-5.
[24] Ibidem,Articolul 10, fila 4/v-5.
[25] Ibidem,Articolul 10, fila 4/v-5.
[26] Ibidem,Articolele 6 şi 8, filele 3-3/v şi 4-4/v.
[27] Ibidem,Articolul 9, fila 4/v.
[28] Ibidem,Articolul 9, fila 4/v.
[29] Ibidem,Articolul 9 fila 4/v.
[30] R. Rösler, Beitrag zur Geschichte des Zunftwesens. Alteres Zunftwesen in Hermannstadt bis zum Jahre 1526, în Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, N.F. Bd. 38, Hermannstadt, 1912, p. 507.
[31] Articul einer…,Articolul 8, fila 4-4/v.
[32] Ibidem.
[33] H. Hoffmann, Aus dem Zunftleben Siebenbürgens, IV, în Volk und Kultur, Bukarest, nr. 31/1979, p. 51-52; D.-I.Rus, Breasla cizmarilor din Reghinul Săsesc, Cluj-Napoca, 2004, p. 88; A magyar kézművesipar…, p. 134.
[34] R. Rösler, op.cit., p. 519.
[35] Articul einer…, Artilocul 7, fila 3/v-4.
[36] Ibidem,Articolul 8 fila 4-4/v..
[37] Ibidem,Articolul 11, fila 5.
[38] R. Rösler, op cit, p.532.
[39] D.-I. Rus, Alegerea sfinţilor patroni ai unor bresle din Transilvania. I, în Marisia – Studii de etnografie, vol. XXVI, Târgu-Mureş, 2000, p. 167;
[40] Articul einer…, 1764, Articolul 9, fila 4/v.
[41] Ibidem,Artilocul 7, fila 3/v-4.
[42] Ibidem,Articolul 15, fila 5/v.
[43] Şt. Pascu, Meşteşugurile, p. 271; H. Hoffmann, op.cit, loc.cit., p. 51-52, 57; D.-I. Rus, Breasla pălărierilor din Reghinul Săsesc, Tgrgu Mureş, 2005, p. 54; A magyar kézművesipar, p. 135-136; Articul einer, Articolul 10, fila 4/v-5.
[44] Articul einer, Articolul 6 fila 3-3/v.