Alegerea Sfinţilor-patroni ai unor bresle din Transilvania (I)

Dorin-Ioan Rus în Marisia – etnografie , vol. XXVI, 2000, Târgu Mureş, p.163-169

Breasla constituia şi o comunitate de viaţă religioasă. Acţiunile sale erau în tărâm religios la fel de mari şi de adânci ca şi în cel profesional. Numai multele amenzi în bani, în care erau depuse cele mai multe dintre micile delicte, diversele dări în ceară, care trebuiau realizate la diferite prilejuri, ne arată că relaţiile breslelor cu Biserica  nu apar doar izolat. Multe bresle aveau în biserici propriul lor altar, pe care erau aprinse lumânări la slujbele de la diferite sărbători,  în special în ziua Sfântului-patron, şi de unde era cântată mesa.

Frăţietatea calfelor se obliga ca în biserică să se preocupe de altarele protectorilor lor cu toată seriozitatea şi în măsura posibilităţilor lor, şi înaintea acestora să ţină aprinsă o lampă şi în toate zilele de post de la începutul unui anotimp să pună să se citească o slujbă. Fiecare calfă este obligată să meargă la altar şi să ducă acolo daruri. Dar dacă unul este găsit, că deşi ştie pe dinafară formulele uzuale pentru donaţie, el însuşi o omite, plăteşte acest delict cu o jumătate de pfund de ceară. La procesiunea de Joia verde, trebuie să participe fiecare de la început până la sfârşit cu o lumânare aprinsă în mână şi să poarte pe cap  o coroniţă verde¹.

Fiecare breaslă şi-a avut propriul său sfânt-patron, unele chiar doi sau trei; sau, există cazuri în care un sfânt poate patrona mai multe meşteşuguri.

Mai întâi, în documentul de la 1376 pentru reglementarea activităţii breslelor ni se arată Sfântul Mihail ² ca protector al blănarilor; în reprezentările epocii, marele Arhanghel  ne apare ca un tânăr puternic. El a fost patron al cavalerilor, şi apare din secolul al XIV-lea îmbrăcat ca aceştia; era de asemenea şi patron al sufletelor sărace³. Era unul dintre cei mai importanţi conducători ai oştilor cereşti. (Daniel, 10, 13).

În regulamentul croitorilor sibieni (1485)⁴, sfântul Ladislau este Protector al acestora⁵.

În acela al aurarilor (1494) „Sant Loy“⁶; sfântul episcop de Noyon (decedat la 665), şi cancelar al regelui Dagobert, era un aurar deosebit şi sărbătorit în special în Franţa ca Sfânt-protector al acestora. Cronicarii vremii îi atribuiau multe alte munci vechi. Destul de sigur poate fi atribuită ca operă a mâinii sale o cruce de aur şi un mâner  realizat din aur al  cupei din Saint-Denis⁷. Era şi Sfântul-protector al fierarilor şi potcovarilor ⁸. Îl găsim şi pe sigiliul breslei aurarilor din Cluj (probabil de la începutul sec. al XV-lea)⁹. Ştim de asemenea, că majoritatea breslelor de aurari, argintari şi fierari din Europa centrală- şi de vest  l-au preluat ca Sfânt-protector ¹⁰.

În sfârşit, la breslele tâmplarilor, zugravilor şi ferestrarilor (1514) apare Sfântul Luca, altfel ca în Occident, unde Sfântul Josif era Sfântul-protector al tâmplarilor ¹¹.

În acelaşi timp aveau şi fierarii un altar (1514)¹², iar numele Sfântului-protector căruia îi era dedicat, nu apare în regulamentul de breaslă¹³. Presupunem că acesta era Eligius (Sant Loy).

Frecventarea serviciului divin era obligatorie: fiecare breaslă poseda propria ei strană ce purta numele ei şi era deosebită de cele ale altor bresle şi unde fiecare maistru sub o strictă observare avea să-şi ocupe locul său conform  rangului. Calfele şi ucenicii îşi aveau propria lor strană şi şedeau de asemenea în ordinea strictă a rangului lor. Fiecare breaslă îşi însărcina cel mai tânăr maistru să se ocupe de îngrijirea altarului, de aprinderea lumânărilor şi de supravegherea ordinii în biserică¹⁴.

Fiecare regulament conţine precizări exacte, privind ocaziile cu care trebuie să se citească slujba. Astfel, în regulamentul aurarilor (1494)¹⁵ se spune, că maiştrii acestora sunt de părere să cânte, „am sant Loy tag vnd zw aller heiligen Vesper vnd ein mess“ (în ziua de Sf. Eligius şi de ziua Tuturor Sfinţilor o vecernie şi o liturghie), când fiecare maistru este obligat, contra sumei de un Gulden, să meargă la altar. În afară de aceasta, ei trebuie să pună să se cânte un parastas la fiecare trei zile de post de la începutul fiecărui anotimp.

Croitorii (1485)¹⁶ puneau să se cânte o liturghie  în ziua Sfântului lor protector, dar în mod ciudat interziceau calfelor lor de a sărbători această zi, în caz contrar, salariul lor săptămânalera anulat. Sfântul-protector al croitorilor era Ioan Botezătorul. El a fost în general sărbătorit  destul de devreme corespunzător înaltei sale demnităţi şi  bisericile ce i-au fost închinate sunt din cele mai vechi. El este reprezentat înalt şi uscăţiv, îmbrăcat în piei sau într-un veşmânt de păr de  cămilă, peste care este aruncată o mantie zdrenţăroasă (în vremurile mai noi). Mai întâi Ioan ţine doar Mielul Domnului într-un ancadrament rotund, apoi o cruce cu o bandă pe care scrie: ecce agnus dei¹⁷. El era de asemenea Sfântul-protector al blănarilor¹⁸.

La 1520 cei din breasla unită a tâmplarilor puneau să se cânte o liturghie în ziua Sfântului lor patron¹⁹, Josif, dar pe lângă care să se cânte o vecernie cu toţi capelanii.

Fierarii (1514)²⁰ cereau să se cânte anual trei liturghii „gott zu lob vnnd eere  vnnd seiner gebenedeyter weder mutter Jungfraw marie“ (spre lauda şi cinstirea Domnului şi a Maicii Sale dătătoare de viaţă Fecioara Maria).

În regulamentul de la 1376, sunt pomeniţi şi brutarii, dar fără Sfânt-patron²¹. Brutarii aveau în Occident trei Sfinţi protectori: Honoratus, Nicolae şi  Elisabeta²². În general, Elisabeta apare cel mai des în astfel de reprezentări. Era o sfântă, contesă de Hessa, decedată în 1231, şi apare reprezentată în veşminte princiare, cu coroană mică pe cap, feciorelnică şi frumoasă şi se deosebeşte prin aceasta de bătrâna Sf. Elisabeta, regina Portugaliei, a cărei stră-mătuşă era. Era patroana brutarilor, şi este adeseori reprezentată cu o cană şi o pâine în mâini ²³.

Un prim document care vorbeşte despre măcelari ca breaslă este din Bistriţa (1361)²⁴. Ca Sfinţi-protectori ai măcelarilor occidentali erau Antonius,  Luca şi  Bartolomeu²⁵. Şi în  Transilvania pare să fi fost tot ei. Sfântul Antonius, părintele eremiţilor,  a murit în 356 în deşertul theban, este reprezentet ca eremit înveşmântat în rasă violetă, brun închisă, mai târziu neagră cu glugă. El are adeseori o carte deschisă în faţa sa, un crucifix în formă de T (crucea lui Antonius) cu clopoţei, lângă el adeseori un porc ca personificare a diavolului, de care el a fost încercat. Acest animal servea în secolele de mai târziu mai mult ca amintire pentru faptul că Antoniţii aveau permisiunea de a umbla cu porcii lor şi cu un clopot şi să-i hrănească. Ca eremit, era protector al păstorilor, care-şi duceau porcii în pădurile îndepărtate la ghindă. Această reprezentare ne face să credem că era patronul măcelarilor. Lângă el se vede focul, pentru că el era chemat în ajutor la incendii (focul lui Antonius) ²⁶.  Luca era cel de-al treilea evanghelist şi este renumit ca pictor al Mariei²⁷. De aceea a fost ales mai târziu ca patron al zugravilor. Era Sfântul-protector al măcelarilor, sticlarilor şi zugravilor ²⁸. Pentru că la începutul Evangheliei sale este reprezentat un bour, Luca  a fost ales probabil ca Sfânt-protector al măcelaril_ÁIЎန¿ကЀ龄橢橢뎲뎲Ў퀀��䗽ູX___]ррĪժÌضضضي___8_,ಠ\يⱝ¶පප(ොොො___⩫⩭⩭⩭⩭⩭⩭$ⴓǴ⼇”⪑njض_ྰྰ@__^⪑ El era Sfântul-protector al măcelarilor şi tăbăcarilor.

Din 1376 avem o primă dovadă despre breasla pielarilor. În registrele primăriei sibiene se găseşte o informaţie despre o ceartă între breasla pielarilor şi funcţionarii primăriei locale³⁰. Putem presupune că Sfântul-protector al acestei bresle era Sf. Ioan Botezătorul, pentru că el avea ca simbol o bucată de piele. De asemenea putea fi şi Bartolomeu, ca Sfânt-protector al măcelarilor şi tăbăcarilor, protector al acestei bresle. Documentele nu vorbesc despre acesta.

O dovadă importantă pentru începuturile breslelor în Transilvania este Regulamentul de breaslă din anul 1376 dat pentru oraşele Sibiu, Sighişoara, Sebeş şi Orăştie. Acolo sunt pomenite 19 bresle. Despre sfinţii lor protectori nu ştim aproape nimic. La blănari era pomenit  Sfântul Mihail.

Sfântul Gheorghe servea ca patron al dogarilor apuseni³¹. Din vremea împăratului Constantin, care i-a construit o biserică, Gheorghe este unul dintre cei mai sărbătoriţi sfinţi ai Orientului, care a fost foarte cinstit în Occident mai ales din vremea cruciadelor, îndeosebi în Anglia. El a suferit o moarte martirică în 303 la  Nicomedia în Asia Mică şi este reprezentat ca un cavaler impozant, adeseori equestru, străpungând cu lancea puternicul dragon. Monstruozitatea indică imaginea păgânismului, pe care eroul a învins-o cu ajutorul credinţei sale³². Este unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai Bisericii, Sfântul-protector al soldaţilor şi dogarilor.

O importantă breaslă a Transilvaniei medievale era aceea a zidarilor. Ei s-au făcut cunoscuţi mai degrabă prin operele lor. Protectoarea lor era Sfânta Barbara³³. Barbara era o fecioară şi martiră din Nicomedia şi reprezentată împreună cu Catharina din  Alexandria adeseori ca însoţitoare a Sfintei Fecioare. Ca însemn ea are  turnul, în care tatăl ei a închis-o după ce ea devenise creştină. Datorită acestui însemn cu turn, ea a devenit Patroana al constructorilor şi zidarilor. În acest turn se văd trei ferestre, pe care Sfânta a pus să fie realizate în onoarea Sfintei Treimi. Legenda spune că un înger i-a adus sfânta împărtăşanie, de aceea este reprezentată cu un pocal şi hostia care atârnă deasupra acestuia şi este de asemenea Patroana celor care sunt pe moarte. Când tatăl său a decapitat-o, a fost lovit de fulger, şi astfel ea devine şi protectoare contra morţii neprevăzute (îndeosebi a celei prin fulger); mai este apoi protectoare a artileriei, a minerilor, contra pericolului de foc, şi ca Sfântă salvatoare în cazuri primejdioase³⁴.

Erasmus era patronul occidental al strungarilor în lemn³⁵. Episcop de Antiohia, trăitor în sec. al III-lea. Nu se cunosc amănunte în legătură cu viaţa acestuia, dar cultul său a cunoscut o mare amploare de  la mijlocul secolului al XV-lea³⁶. În Transilvania strungarii sunt pomeniţi prima dată în secolul al XIV-lea³⁷.

Dulgherii ardeleni trebuie să-l fi avut pe Sfântul Josif ca Sfânt-protector, ca şi dulgherii din  Occident. Deja în secolul al XIV-lea ei apar în registrele sibiene³⁸. Imaginea i-o întâlnim mai des pe sicriele vechilor creştini şi pe tăbliţele de fildeş ca însoţitor al Mariei, îndeosebi la cele care redau Crăcinul sau Fuga, de obicei înfăţişat în vârstă tânără, fără barbă, cu haină scurtă, pentru a-l face cunoscut pe meşteşugarul Josif. În mână ţine un toiag sau un băţ încovoiat în partea superioară ca însemn al călătoriei sale, uneori  cu un instrument de lucru aparţinător meşteşugului său: fierăstrăul sau barda³⁹.

O altă breaslă, care apare în documentul de la 1376, este breasla pantofarilor⁴⁰. Patronii lor pare să fi fost Chrispin şi Chrispinianus. Chrispin şi  Chrispinian au fost doi martiri creştini care au murit la 285. Probabil că erau de provenienţă romană, iar un centru al cultului lor pare să fi fost Soissons (Franţa). Au trăit în Galia, unde au muncit ca cizmari, pentru a nu trăi din darurile credincioşilor. Sunt patronii acelora care lucrează cu piele sau sunt cizmari⁴¹.

Pălărierii apar probabil în acelaşi timp şi sunt pomeniţi ca breaslă în acelaşi document. În Occident, Iacob cel Bătrân şi Sfânta Barbara erau protectorii lor⁴². Iacob cel Bătrân era fiul lui Zebedeu  şi al Salomeei. A fost martor al învierii ficei lui Iair şi al Schimbării la faţă, trebuie că a predicat la Compostela şi  acolo să-i fie mormântul. Herodes Agrippa a pus să fie decapitat la Jerusalim. Este Sfântul-protector al pelerinilor, de aceea poartă un baston de călătorie şi o ciupercă pe acesta⁴³.

Sfântul-protector al berarilor era Sfântul Florian.⁴⁴ Berarii apar în documentele transilvane în secolele XIV-XV.⁴⁵ A fost un funcţionar administrativ pensionat cu forţa, care şi-a făcut serviciul în oraşul Wels (Austria Superioară) şi a trăit ca pensionar la  Centium (St. Pölten). Cu prilejul prigoanei lui Diocleţian a fost chemat la Lauriacum, a luat contact cu creştinismul, a fost condamnat la moarte de către Aquilinus şi după multe chinuri a fost aruncat în Enns, cu o piatră de moară legată de gât. Conform legendei, cadavrul său a fost dus de valuri şi lovit de stânci, apoi păzit de un vultur şi găsit de o femeie credincioasă mai târziu. Ea l-a îngropat şi pe mormântul său a luat naştere mai târziu mânăstirea Sf. Florian. Sfântul Florian este unul dintre cei mai mari şi mai des reprezentaţi sfinţi ai Austriei Superioare, deoarece a suferit moarte de martir ( 4. Mai 304) la Lorch-Enns⁴⁶. Ca protector împotriva pericolului de foc, este reprezentat cu un vas, din care toarnă apă asupra unei case arzânde ⁴⁷.

La 1569 apare la Sibiu breasla bărbierilor⁴⁸. Patronii lor erau Cosma şi Damian. Ei au fost martirizaţi la Cyrrhus, unde a fost construită (….)

În tabelul de mai jos sunt prezentaţi Sfinţii-patroni ai unor bresle din Transilvania şi Europa de vest. O parte dintre aceştia nu au fost prezentaţi în rândurile de mai sus, dar cercetarea se cuvine a fi continuată iar rezultatele acesteia publicate pe parcurs. Nu toţi cei care sunt cuprinşi în tabelul de faţă apar menţionaţi în documentele de breaslă cercetate, însă aceasta nu împiedică stabilirea unor analogii făcute pe baza mitologiei, iconografiei etc.

	Breasla	Sfânt-patron	Data sărbătoririi
1.	Arămari	Vitus	15. VI.
2.	Aurari, argintari	Eligius	25. VI.
3.	Băieri, bărbieri	Cosma, Damian	01. XI
4.	Berari	Cristina, Florian	24. VII, 04. V.
5.	Blănari, cojocari	Ioan Botezătorul, Mihael,                                   Margareta	24. VI. 29. IX. 13. VII
6.	Brutari	Honoratiu, Nicolae, Elisabeta	30. IX. 06. XII. 04. VII.
7.	Croitori	Ioan Botezătorul, Ladislau	24. VI. 27. VI.
8.	Dogari	Gheorghe	23. IV.
9.	Ferestrari, tâmplari, zidari	Luca	18. X.
10.	Fierari	Barbara,                                      Eligius	04. XII.                    25. VI.
11.	Lăcătuşi	Petru	29. VI.
12.	Marinari	Nicolae	06. XII.
13.	Măcelari	Antonius, Luca Bartolomeu	17. I. 18. X. 24.VIII.
14.	Mineri	Barbara	04. XII.
15.	Morari	Cristina,                                    Catarina	24. VII. 25. XI.
16.	Pantofari	Chrispin, Chrispinian	25. X.
17.	Pălărieri	Barbara,                                        Iacob cel Bătrân	25. VII. 25. VII.
18.	Pescari	Petru,                                          Andrei	29. VI.              30. XI.
19.	Sticlari	Luca	18.X.
20.	Strungari	Erasmus	02.VI.
21.	Tăbăcari	Bartolomeu	24.VIII.
22.	Tâmplari	Josif,                                            Rochus	16. VIII. 16. VIII.
23.	Tipografi	Ioan  Evanghelistul	08. V. 27. XII.
24.	Zugravi	Simion	28. X.
25.	Zidari	Barbara, Ioan Botezătorul	04. XII. 24.VI.
26.	Zugravi	Luca	18. X.