Ținutul Reghinului | Reener Ländchen


sursa: Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Mureş, Fondul Primăria Reghin, 63 Markovits Pirmann planuri

Autorizația de construire din Borsec pentru bucătăria de vară și lemnăria paznicului de la reședința de vară a domnlui Markovits Pirmann, comerciant în Reghin. 1896

Read More

Astăzi Banca de Date Reener Ländchen s-a extins cu circa 200 de fotografii si documente istorice despre industria de ambarcațiuni Reghinene, mulțumită donației d-lui ing. István Varga.
Sânioara/ Nyergeshegy/ Sattelburg în unele fotografii este utilizat drept reper geografic.

Ambarcarcațiune cu Sanioara/ Nyergeshegy/ Sattelburg în fundal

Una din ofertele sportive pe Mureș la Reghin, cu Sanioara/ Nyergeshegy/ Sattelburg în fundal


Read More

Imaginea reprezintă orașul Reghin în anul 1968 la 5 mai.

Sursa: USGS, misiunile satelitului CORONA, nr. 1103, date declasificate în 1996, extras din imaginea cu ID Entitate: DS1103-1058DA014_b

Solicită imaginea la rezoluție mare

Read More

Sursa: Arhivele Naționale ale României- Mureș,
Colectia de evidenta cadastrala 1851-1949 fond 60, inventar 986, cota 3352 Registrul numerelor de casa Reghin 1913.

Read More

Valoarea imaginii este dată de situația orașului înainte de construirea marilor cartiere de blocuri socialiste.

Sursa: USGS, misiunile satelitului CORONA, misiunea 1103, date declasificate în 1996, extras din imaginea cu ID Entitate: DS1103-1058DF007

Read More

Sursa: Dr. Lenkey László, Kecskés Bence, Pethe Mihály investigații georadar la solicitarea s.c. Atelier Undaverde s.r.l. Descarcă raportul.

data: Aprilie 2019

Rezultate succesive până la adâncimea de 2,4m

Puteți contribui cu o donație pentru georeferențierea imaginilor goeradar.

Read More

Anul 2018, autor: ing. Peis. Komes Daniel, proiect de diplomă la Universitatea Sapientia, Corunca.

Read More

Anul 2009, autori: arh. Nicolae Milășan, arh. Klaus Birthler

Conceptul a fost realizat din inițiativa voluntară a autorilor care ulterior a fost preluată pentru implementare, asumat de Primar.

Read More

Sursa: OCPI Mureș

Cercetările evoluției urbane sunt bazate pe planurile cadastrale istorice. Pe cele din anul 1916 se observă adăugiri sau actualizări ceea ce indică că au fost planșe de lucru. Ambele versiuni au o bază datată la 1916, contextul administrativ în care ele au fost actualizate este încă incert.

Notă de pe planșă
Detaliu- zona actuala Piața Trandafirilor, versiunea veche
Detaliu- zona actuala Piața Trandafirilor, versiunea redesenată
Acoperirea planșelor cadastrale
Read More

Extras din Beiträge zur Kenntnis Sächsisch-Reens. Festgabe, den Mitgliedern des Vereins für siebenbürgische Landeskunde. Dargeboten von der Stadt Sächsisch-Reens. Steinhaussen, Hermannstadt 1870.”

Traducere de Dr. Dorin-Ioan Rus

Document din perioada obiceiului (1829), sursa Arhivele Statului, Mureș

” Progresele extraordinare ale epocii moderne în toate domeniile artei şi ştiinţei – învăţământ îmbunătăţit şi, prin aceasta, un nivel de cultură ridicat – au făcut valabile în fapt influenţa lor nu numai în toate ramurile industriei, comerţului, meşteşugurilor şi agriculturii, ci şi în viaţa interioară şi exterioară a poporului, că datinile şi obiceiurile de odinioară, ca şi caracterul poporului care stă în strânsă relaţie cu acesta, le-a făcut să fie cunoscute nu doar în trăsăturile sale principale, iar generaţiile viitoare vor găsi informaţii scrise despre felul şi modul faptelor şi lecturilor de altădată ale înaintaşilor lor. 

Saşii din Transilvania nu s-au putut sustrage unor atari transformări culturale şi istorice, cu toată cunoscuta lor fermitate în păstrarea vechilor obiceiuri şi aceasta nu s-a făcut simţită în nici un oraş al lor atât de bine, pe o perioadă de circa cincizeci de ani, ca în Reghinul Săsesc, al cărei populaţie număra, conform ultimului recensământ, 5507 suflete, este astăzi încă german, având 3024 suflete. 

Pentru a face o apreciere comparativă între trecut şi prezent cu privire la datinile şi obiceiurile care au existat şi încă există în Reghinul Săsesc, cititorul trebuie să se transpună cu 50 de ani în trecut.

Nu vrem să expunem aici vreo ipoteză cu privire la perioada venirii primilor colonişti germani, care au dat nume teritoriului Reghinului Săsesc; totuşi, ei fac toată cinstea deştepţilor şi prudenţilor lor conaţionali, care se face cunoscută nu doar prin alegerea poziţiei noului lor loc de locuire în apropierea Mureşului – centrul principal de încărcare pentru comerţul cu lemn de construcţie şi scânduri, iniţiat de ei, aduse pe valurile Mureşuluii din învecinatul Gurghiu şi duse până în îndepărtatul Banat, şi de acolo mai departe, comerţ ce reprezintă o valoare anuală de 1800000 de guldeni – ci şi prin faptul că ei au ajuns să atingă prin hărnicie, sârguinţă, economie şi corectitudine în comerţ şi transport, un anumit nivel de bunăstare, creînd tocmai prin aceasta şi oraşului lor renumele uneia din cele mai importante emporii ale ţării, şi aducându-i şi acestuia şi importante drepturi politice. 

Fireşte, drepturile au fost multiplu contestate, dar a găsit protecţia cerută, dacă nu la înalţii principi, totuşi înaintea Înaltelor Tronuri regale şi împărăteşti.

Un drept civil excepţional a fost, între altele, instalarea deplină, cu toată festivitatea, a primarului nou ales, care se făcea tot la doi ani, dintre cei 20 de membri ai Comunităţii, primar care trebuia să fie alternativ, un catolic şi un protestant. 

După ce venea confirmarea scrisă a noului ales de la guberniul regal, într-o anumită zi se întrunea la primărie Magistratul şi Comunitatea, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, de unde cele două corpuri legislative, cu aducerea înainte a sabiei de judecată de către Villicus, ca însemn al autorităţii cavalereşti, îl conduceau la biserică, cu muzică şi cârâitori, unde venea şi notarul superior care, după ce era intonată o bucată muzicală, îl punea să depună jurământul. De aici, coloana se întorcea în ordinea de dinainte, şi-l conducea pe primar la locuinţa sa, în faţa căreia era instalată „căsuţa”, care era adusă de la casa fostului primar, în timpul depunerii jurământului în biserică, fiind luate măsuri de precauţie, să nu fie întâmplător vreun cot de stradă de trecut.

Magistratul şi Comunitatea in corpore, ofiţerii staţionaţi in loco, toţi staroştii de breaslă, câţiva din cei mai bătrâni locuitori şi domni invitaţi de la Comitat, erau oaspeţii noului primar, fără ca aceasta să aibă un caracter oficial, fiind serviţi la masă de către şase „cetăţeni” şi tot atâtea ajutoare.

Pe străzile pe care se deplasa coloana era mare forfotă şi animaţie, cauzată de transportul numitei căsuţe. Aceasta era o clădire masivă din lemn acoperită cu şindrilă, constând în interior din două încăperi, din care prima servea „paznicilor târgului” pentru odihnă, iar cea din spate, ca local de arest, deoarece în primărie nu exista un arest, era încălzită iarna şi aşezată pe traverse în formă de axă, în care erau băgate şaibe (Schiebeln) puternice din lemn, pentru împingerea ei, şi era trasă de 20-25 perechi de boi cu lanţuri, până la locul de instalare. Dar pentru că pe-atunci Reghinul Săsesc era binecuvântat cu multe coturi de stradă, ca şi actualmente, greutatea acestui transport dădea mult de gândit în caz de vreme ploioasă, mai ales la „Tämätz-Brücke”[i], pentru că pe malul drept al şanţurilor înalte se afla clădirea de arest a Comitatului – îndeosebi când se rupea vreun lanţ pe înălţimea acestuia – şi dacă se mai adaugă şi răcnetele şi loviturile de bici ale celor care mânau boii, ca şi ţipetele jumătăţii de populaţie atrase pe străzi de acest spectacol, şi între timp şi cârîitorile, avem dinaintea noastră un tablou schiţat, deşi incomplet, al trecutului, care se repeta tot la doi ani, dar care a încetat la 1848.

Din analogia limbii, a confesiunii de credinţă, a datinilor şi obiceiurilor încă existente în viaţa interioară casnică, a administraţiei publice, a vieţii de breaslă ş.a.m.d. reiese, că bucata colonizată în Reghinul Săsesc din corpul de naţiune săsească, deşi separat politic de ceilalţi, şi-a păstrat mereu conştiinţa naţională săsească şi înclinaţia spre apartenenţa comună chiar şi în condiţii vitrege, şi tocmai prin aceasta este legat istoriceşte de conaţionalii lui saşi.”


[i] “Podul Temniţei”, denumirea în săseşte.

Read More